15 februarie 2010
08 februarie 2010
CU MASINA PE SINE...
"O retea deasa de legi e, pentru escroci, ca plasa pentru acrobati." (George Pruteanu)
Iarna veritabila care ne-a dat atata atentie anul acesta a adus in prim plan situatii care se intampla zilnic si in numar mare, cel putin in Bucuresti si anume parcarea masinilor in locuri total nepotrivite. Am vazut pe televiziunile de stiri cativa soferi inconstienti care parcasera fara nici o problema pe linia de tramvai. Nu mult, numai vreo 40 de minute... Si nu fara motiv, ci pentru ca ei, soferii, aveau treaba chiar in acea zona...
Spuneam ca problema asta este frecventa in Bucuresti, unde in mod frecvent pot fi vazute masini parcate aiurea, adica pe a doua banda sau chiar pe a treia. Nu conteaza daca masina respectiva incurca sau chiar blocheaza traficul in zona, daca are treaba in locul respectiv inconstientul opreste fara nici o jena si se duce sa-si rezolve treaba. Nu de putine ori aceste masini sunt din cele destul de scumpe, ceeeace spune mult despre categoria din care face parte individul. In general sunt oameni pe care nu-i intereseaza daca iau o amenda-doua, nu-i intereseaza daca isi gasesc masina zgariata sau daca le este ridicata si vor plati astfel in jur de 300 euro pentru recuperare.
Problema sta in elaborarea de legi care descurajeze astfel de fapte. Dar cum sa apara astfel de legi cand chiar cei care le elaboreaza sunt implicati direct sau indirect in astfel de situatii. Cum poate gandi un parlamentar care trebuie sa lucreze la textul unei legi prin care se prevede pedepsirea celor care comit fapte pe care el stie ca le face in mod frecvent? In ce "sens" lucreaza o persoana care elaboreaza o lege contra hotiei, atunci cand ea stie ca mai "pune mana" din cand in cand...? Ce pozitie poate sa aiba posesorul unei mari averi, atunci cand se afla in fata elaborarii textului unei legi care va prevedea impozitarea marilor averi?
Asa ca hai sa fim seriosi! Atata timp cat cei care elaboreaza si aproba legi care ar putea sa se intoarca impotriva lor, vor popula Parlamentul Romaniei, NU SE VA RESPECTA LEGEA IN ROMANIA. Atata timp cat astfel de clone nereusite vor avea acces la parghiile principale ale societatii, tara asta nu se va face bine...Pentru ca pe acesti indivizi nu-i intereseaza nici cat negru sub unghie situatia tarii si a natiei, ci sunt interesati numai de burta si buzunarul lor si al rudelor mai mult sau mai putin apropiate... Astia sunt indivizii care ne aburesc pe la televizor cu notiuni ca "politici sociale", "masuri fiscale", "strategii economice" si altele ca astea, care raman in stadiul de concept si nu vor vedea niciodata "lumina zilei". Astia sunt indivizii care vorbesc foarte doct despre doctrine politice si orientari strategice, despre Parlamentul European si alte gogorite ca astea, menite numai sa incurce si mai mult mintea obosita a romanului de rand, astfel incat o data la 4-5 ani acesta sa se prezinte la urne suficient de ametit pentru a vota "ce trebuie". Acesti indivizi reprezinta in mod categoric cancerul acestei tari, cancer care o cuprinde incet-incet in proportie din ce in ce mai mare...
Masina parcata pe linia de tramvai este expresia fantastic de sugestiva a individului care e pus sa faca o lege si el se impotriveste acestui lucru fara sa clipeasca.
Intr-o astfel de situatie nu se poate spune decat "Doamne-ajuta!".
Bine, chestia asta o spun si ei, dar nu cred ca au cui...
07 februarie 2010
03 februarie 2010
01 februarie 2010
EXEMPLU DE TOLERANTA PE PAMANTUL SFANT AL DOBROGEI (Europo, baga la cap!!!)
Felul in care s-au integrat tatarii crimeeni in Romania poate fi exemplificat si printr-o intamplare anecdotica, aflata de la profesorul Nihat. Pe vremea cand Take Ionescu era ministru, la Medgidia lucrarea bisericii ortodoxe ramasese, din lipsa de bani, la temelie.
Primarul orasului, Kemal Hagi Ahmet, a imbracat atunci "haine nemtesti" si, cu fesul pe cap, s-a dus in Capitala ca sa bata la usa ministrului. Ca si in vremurile noastre, ministrul a spus primarului tatar ca ar da cu draga inima, insa nu sunt bani. Hagi Ahmet a plecat, dar s-a intors emotionat de la usa, strigand ca daca el, musulman, se bate pentru acea "geamie" romaneasca, ministrul ar trebui sa faca mult mai mult: "Ce fel de ruman si cristian estem?! Rusine bre, rusine! Aman, aman!", a explodat tatarul. Ministrul a inteles furia primarului, a dat banii, iar biserica, astazi veritabil monument de arta, s-a terminat la Medgidia cativa ani mai tarziu, in 1898.
(Primarul, îmbrăcat în costumul tradiţional, cu fesul pe cap, s-a înfăţişat ministrului cu vorbele:
-Dom` menistră, la mine primar Medgidia este. Acolo ai ceput un biserica pentru creştini, ai făcut temelia, am para puţin şi nu putem merge mai departe. Treba dau un adjutor ispravim a la biserica.
Tache Ionescu încearcă să-i explice că nu sunt bani şi din nou Kemal intervine:
-La mine tatar şi musulman, la tine urman (român) şi cristian este, la mine vrei facem biserică Medgidiei, la tine nu vrei? Ruşine bre, aman, aman!
Primarul Medgidiei s-a întors de la Bucureşti cu suma de 10.000 de lei „o completare de credit pentru restaurare” cu care s-a terminat biserica, făcându-i-se pereţi din scânduri şi tablă, precum şi pictura interioară)
Primarul orasului, Kemal Hagi Ahmet, a imbracat atunci "haine nemtesti" si, cu fesul pe cap, s-a dus in Capitala ca sa bata la usa ministrului. Ca si in vremurile noastre, ministrul a spus primarului tatar ca ar da cu draga inima, insa nu sunt bani. Hagi Ahmet a plecat, dar s-a intors emotionat de la usa, strigand ca daca el, musulman, se bate pentru acea "geamie" romaneasca, ministrul ar trebui sa faca mult mai mult: "Ce fel de ruman si cristian estem?! Rusine bre, rusine! Aman, aman!", a explodat tatarul. Ministrul a inteles furia primarului, a dat banii, iar biserica, astazi veritabil monument de arta, s-a terminat la Medgidia cativa ani mai tarziu, in 1898.
(Primarul, îmbrăcat în costumul tradiţional, cu fesul pe cap, s-a înfăţişat ministrului cu vorbele:
Tache Ionescu încearcă să-i explice că nu sunt bani şi din nou Kemal intervine:
-La mine tatar şi musulman, la tine urman (român) şi cristian este, la mine vrei facem biserică Medgidiei, la tine nu vrei? Ruşine bre, aman, aman!
Primarul Medgidiei s-a întors de la Bucureşti cu suma de 10.000 de lei „o completare de credit pentru restaurare” cu care s-a terminat biserica, făcându-i-se pereţi din scânduri şi tablă, precum şi pictura interioară)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)