28 decembrie 2018

Bunica si Boul (Constitutia ograzii)

(poveste adevarata)
Ograda Bunicii era plina de animale, mai mari, mai mici, mai linistite sau mai galagioase, dupa caz. In curtea ei, Bunica era ca un Prim-ministru, adica controla absolut toate activitatile, stia clar unde era locul fiecarui animal, unde si cand trebuia sa le dea de mancare si ce anume, unde erau cuibarele pasarilor sau pe unde se puteau misca cele trei mioare si mieii lor.
Cel mai mare animal din curtea Bunicii era Boul. Intr-o vreme, Boul era foarte util, mai ales la munci grele, tragand din greu cand la un plug, cand la un car.
Numai ca Boul traia in ultima vreme o perioada mai putin fasta a existentei sale, treburile la care se … pricepea atat de bine nemaiavand mare cautare in gospodarie.
GHINION !!!
In consecinta, activitatea Boului se limita acum doar la deplasarea sa zilnica la pasune, impreuna cu celelalte vite ale satului, plecand dis-de-dimineata si intorcandu-se la asfintit, trecand de fiecare data prin aceeasi poarta, larg deschisa in prealabil, de Bunica. Cand pleca dimineata, Boul urma foarte précis drumul de la iesle si pana la iesirea pe poarta, catre islazul satului. La intoarcere insa, probabil “imbatat” de aerul libertatii unei zile de pasunat fara constrangeri, dupa ce intra pe poarta ograzii, dadea sa se abata de la calea pe care trebuia s-o urmeze, ba la stanga spre hambarul plin cu graunte, ba la dreapta spre balotii de trifoi si tot asa… Cunoscandu-I bine aceste apucaturi, Bunica era bineinteles cu ochii pe el si la fiecare incercare de schimbare a “cursului” il aducea la ordine cu un strigat ferm:
“NEA LA LOOOC !!!”.
Auzind acest indemn cu iz de mustrare, Boul schimba imediat deplasarea in directia corecta, adica spre ieslea sa, unde ii era de altfel, locul.
Copii pe vremea aceea, eram uimiti de "puterea" Bunicii, care numai cu trei cuvinte, pe care, de altfel, nici nu le prea intelegeam, reusea ca de la orice distanta, sa struneasca ferm, un animal atat de mare si puternic.
Mai tarziu aveam sa intelegem ca "puterea" Bunicii venea din "legea" dupa care era randuita viata tuturor orataniilor din ograda, "lege" pe care toata lumea era obligata sa o respecte.
Inclusiv Boul...
(orice asemanare cu realitatea inconjuratoare este pur-si-simplu intentionata !)

08 mai 2016

Alfredo Relano isi aduce aminte de STEAUA. Selectiv. "DUCKADAMAZO EN SEVILLA" 7 MAI 1986


Un ipochimen, care este redactor-sef la prestigiosul cotidian sportiv spaniol "as" si-a adus aminte, acum, la aniversarea a 30 de ani de la finala de la Sevilla, ca inainte de meci, managerul Barcelonei a fost sunat de "o persoana" de la Steaua care i-ar fi propus sa vanda meciul...
http://futbol.as.com/…/05/06/mas_fut…/1462526663_954339.html
E adevarat ca trebuia sa scrie si el ceva cu aceasta nefericita, pentru el, ocazie, e adevarat ca un astfel de eveniment nu putea sa fie trecut sub tacere, dar mai bine, daca are o memorie atat de buna, si-ar fi amintit de aroganta cu care spaniolii au abordat aceasta partida, pe care nu concepeau s-a piarda, dupa un parcurs, e adevarat, foarte dificil pana in finala.

Si-a mai adus omul aminte ca Steaua a jucat cu o echipa de juniori, in mare parte alcatuita din mediocritati, ca jocul a fost foarte prost calitativ, lent si greoi, care convenea de minune acelor romani, fara sa mentioneze ca tocmai acei romani au impus o astfel de tactica, foarte potrivita in confruntarea cu o echipa uriasa ca Barcelona.
Acum, una din doua: acest Alfredo, ori inca n-a putut inghiti isprava baietilor nostri, ori a inceput sa-l viziteze, din cand in cand, mosul ala din Germania... 
(Sursa:http://futbol.as.com/futbol/2016/05/06/mas_futbol/1462526663_954339.html)


26 martie 2016

Romania se califica la JO de la Rio


Dupa un meci controlat in proportie de 80 % de echipa noastra, Romania si Muntenegru se pregatesc sa plece la JO Rio-2016.
Sa le felicitam pe fetele noastre pentru performanta, dar mai ales pentru modul in care si-au schimbat in bine jocul, sub indrumarea cuplului Ryde-Buceschi si nu in ultimul rand, a noii conduceri a Federatiei Romane de Handball, cu reputatul Alexandru Dedu la timona.


20 decembrie 2015

BRONZUL DE AUR (Romania - Polonia 31-22)




Romania a castigat bronzul mondial, dupa un meci fara istoric, in care fetele noastre au condus autoritar ostilitatile din teren, dovedind clar o clasa in plus fata de poloneze.
Adevarata finala se pare ca s-a disputat alaltaieri, in meciul cu Norvegia si vom putea verifica asta, dupa disputarea singurului meci care a mai ramas din acest turneu, fast pentru echipa noastra.
Este rezultatul unei indrumari psihologice corecte, a redarii increderii in fortele proprii, lucruri realizate de noua echipa tehnica, in frunte cu reputatul Thomas Ryde, care, in sfarsit, a reusit sa scoata echipa din acel cerc vicios in care intrase cu contributia generoasa a tandemului Voina/Tadici sau invers,ca nu mai stiu...
O victorie cat un Campionat mondial, pentru ca a fost obtinuta intr-o maniera cum de mult n-am mai vazut la echipa noastra nationala. Prea demult ! Sa speram ca acest trend pozitiv si ascendent va fi mentinut printr-o politica adecvata, de pastrare a ceeace s-a castigat in ultima vreme si prin actiuni de "salubrizare" a mediului in care-si desfasoara activitatea Echipa Nationala. Pentru ca s-a reusit in ultima vreme un lucru la care putini mai sperau: recuperarea acestei generatii de exceptie, care, conduse de conceptii partizane si invechite, apucase sa alunece spre esaloanele 2 si 3 ale handbalului international.
Felicitari fetelor noastre de exceptie, campioane adevarate !

10 iulie 2015

Medgidia, pe la 1928


Medgidia, pe la 1860


(1860: Medgidia, C. P. Peters)

“The large village or town of Megedia, situated about half-way between Rassova and Kustenjee, has been constructed within the last two years upon the site of the town of Karasu (which of late years had been abandoned) under the directions of the Turkish Government, for the accomodation of the Tatars who left the Crimea during the late war (1855), and are now colonised in the Dobrutcha. “

 (Sursa:http://romaniaforum.info/board95-istoria-history-of-romania-and-the-republic-of-moldova/board1-dobrogea-dobroudja-dobrudscha/board660-dobrogea-dobrudja-dobrudscha-descrisa-de-vizitatori/board658-1853-1878-rapoarte-consulare-constanta-medgidia-tulcea-silistra-ruse-cernavoda-dbsr-hirsova-mangalia-sulina/1190-1858-statistical-report-dobrogea-foreign-office-neale-british-consul-tulcea-isaccea-macin-babadag-medgidia-mangalia-k%C3%BCstendje-dbsr-varna-balcic-kavarna-silistria/)

18 ianuarie 2015

Momente de istorie, la Medgidia

Geamia Abdul Medgid (numită și Moscheea Mare) a fost construită în perioada 1859 – 1865 de Guvernul Otoman în orașul Medgidia.
În prezent geamia este cea mai veche clădire din oraș și unul dintre cele două lăcașe de cult islamic din Medgidia.
Clădirea, situată pe str. Decebal nr. 20, este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Constanța cu Cod LMI CT-II-m-A-02904.
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) a avut ca urmare și distrugerea completă a orașului Medgidia, populația fiind dispersată în localitățile din jur. După Războiul Crimeii (1853-1856), Said-pașa, guvernatorul otoman al Dobrogei, a așezat circa 6.000 de tătari emigrați din Crimeea pe locul vechiului oraș distrus, pe care l-a reclădit după aproape 30 de ani.
Sultanul Abdul-Medjid (1839-1861) a emis la 2 septembrie 1857 un firman pentru construirea geamiei, care a primit apoi numele sultanului.
Este o construcție monumentală, de formă pătrată, în stil neoclasic specific arhitecturii islamice, executată din piatră de calcar fasonată manual, și lemn de cedru, adus din Liban.
Minaretul, înalt de 25 m, cu scară interioară în spirală și terasă circulară în partea superioară, este construit tot din piatră de calcar. Interiorul este neschimbat de la construcție și păstrează în original, toate detaliile.
Clădirea, care a fost executată și întreținută de Guvernul Otoman, a fost deservită încă de la înființare de un imam, un hatip și un muezin.
(Surse: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geamia_Abdul_Medgid si https://www.facebook.com/tuktoiaktuk/photos_stream )

22 iulie 2014

Aventura Dr. Elsie Inglis si a echipei sale, la Medgidia


Un fapt interesant din istoria Medgidiei se leaga de evenimentele desfasurate in primul razboi mondial, in centrul Dobrogei, unde se stie ca alaturi de ostasii romani si-au varsat eroic sangele si militarii unei divizii sarbe. Curajul si eroismul acestora au fost evocate in marmura alba a Monumentului eroilor sarbi, de la Medgidia si sunt omagiate in fiecare an printr-o emotionanta ceremonie .
Ce se cunoaste mai putin, este faptul ca in acea perioada a razboiului, in Medgidia si-a desfasurat activitatea o unitate speciala medicala, numita Scottish Women's Hospitals (SWH) si condusa de Dr. Elsie Inglis, o adevarata eroina a medicinei britanice de urgenta din timpul primului razboi mondial (https://en.wikipedia.org/wiki/Elsie_Inglis).
In contextul in care Germania deplasase in zona Bucurestilor 8 divizii si controla autoritar traficul pe linia ferata Bucuresti-Constanta, se inregistrau pierderi enorme in randul fortelor Antantei. In aceasta situatie, unitatea SWH condusa de Dr. Elsie Inglis a primit ordinul sa se deplaseze de la Odesa la Medgidia, pentru a organiza o unitate medicala de interventie, care sa deserveasca acea zona a frontului.
Pe 24 septembrie 1916, escortat de 36 de ofiteri si soldati sarbi, spitalul de campanie a inceput deplasarea din Odesa spre Medgidia, in zona comandamentul militar rus din zona Dobrogea. Prima etapa a calatoriei cu trenul, pana la Reni, deși într-o zi normală ar fi durat șase oră, a luat in conditiile specifice razboiului - trei zile și patru nopți. Dupa inca o etapa de trei zile, spitalul de campanie a ajuns în cele din urmă în Medgidia pe data de 30 septembrie seara la 23:00. 
Unitatea era formata din 76 de femei, ceea ce înseamnă medici generaliști, un radiolog, un farmacist, 17 asistente medicale, 16 infirmieri, bucătari și spălătorese, plus o subunitate de transport - ambulanțe și camioane. Comandantul unitatii medicale, Dr. Elsie Inglis, a hotarat ca sa se instaleze doua spitale de campanie,unul la Medgidia si celalalt la "Bülbül Mic" (Ciocarlia de Jos).
Programul de zi cu zi a femeilor medicale din SWH-Dobrogea este foarte interesant, și suntem norocoși asistenta medicala Yvonne Fitzroy il descrie în jurnalul ei: trezirea la 6:00; micul dejun la ora 7:00 ; la 07:30 apelul si inspectia corturilor; 07:45 începutul zilei de lucru; la 11:30  o gustare, urmată de masa de prânz la 12:30; Ceaiul a fost servit între 15.15 si16.00 și cina la 20:00. Femeile isi puteau lua până la 3 ore libere în fiecare zi, dar acest lucru desigur, depinzand de numarul de pacienti aflati in grija lor.
Dupa numai 3 saptamani de la sosirea la Medgidia, pe fondul unei puternice ofensive a fortelor germano-austro-bulgare, fortele Antantei au decis retragerea.  
În haosul provocat de retragerea aliatilor, Dr. Elsie Inglis a căutat să rămână în Medgidia cât mai mult timp posibil. Chiar dacă ordinul de retragere a impus o evacuare generală pe 26 octombrie 1916 la 05:30, ea a intarziat deplasarea aproape 6 ore. La ora 14:00 femeile din SWH au participat la serviciul religios, în timp ce mai mulți refugiați și soldați în retragere puteau fi văzut pe drumuri. În cele din urmă, în după-amiaza respectiva, pacientii cu rani foarte grave (inclusiv cei care sufereau de dizenterie), au fost luati cu trenul, restul personalului deplasandu-se cu o mașină de personal militar, 5 dintre asistente medicale in ambulanță, și alte 7 au fost luate într-un camion rusesc, împreună cu echipamentele medicale din spital.
Acesta a fost momentul incheierii aventurii eroice a  Scottish Women's Hospital-Dobrogea, un episod ramas pe nedrept in umbra istoriei.

Traditii musulmane la nasterea copilului, in zona Medgidia

"În cazul musulmanilor existau o serie de acte premergătoare ce ofereau cuplului şansa de a avea copii. Un copil ridica voalul de pe faţa miresei cu un făcăleţ, în prima ei zi în casa mirelui în Bazargic, iar mirele şi mireasa din Lumina se rugau în camera nunţii să le dea Allah copii. Femeile presupus sterile cereau sfatul hogii şi primeau uneori o amuletă purtată în timpul rugăciunilor la mormintele şi cavourile sfinţilor musulmani.
În timpul naşterii soţul părăsea odaia, permițând ulterior moaşei să rostească fraza „dacă vrei să-ţi spun, trebuie să-mi dai cutare lucru”, obicei recompensat cu păsări de curte, haine sau bani (Medgidia). Cordonul ombilical se tăia aproape de abdomen la turcii nogai, zona respectivă fiind acoperită cu leacuri din ierburi. Buricul era cu legat cu o fâşie de pânză în paralel cu rostirea de rugăciuni la Medgidia, iar placenta şi cordonul se îngropau lângă pragul casei pentru a aduce noroc.
După naştere pielea era presărată cu sare, asemănător armenilor şi spălată cu un amestec de gălbenuş de ouă, apă şi zahăr ce simbolizau puterea, curățenia și dulceața. În cea de-a 40 zi femeia şi copilul erau spălați conform rânduielilor rituale cu apă sfinţită în care se puneau cojile a patruzeci de ouă.
Credințele magice persistau nestingherite în comunitățile musulmane dobrogene și se împleteau cu riturile religioase. Femeia şi copilul erau însoțiți mereu pentru a fi feriţi de zâne (Peri), duhurile rele, diavol (cin – şeytan) şi fiinţe mitologice ca Vrăjitoarea Roşie (Albasti) sau Piticul cel rău (kaiş ayak).
Punerea numelui implica o altă ceremonie în care hogea rosteşte de trei ori chemarea la rugăciune în urechea dreaptă a copilului, bunicii îl numesc și hogea îl strigă la urechea noului născut. Este interesant obiceiul celor două nume la turcii nogai, unul este cel oficial, înregistrat în acte, celălalt este un nume secret care este folosit doar în familie”, practică magică specifică şamanismului ce interzice dezvăluirea numelui secret pentru ca duşmanii sau duhurile să nu aibă puterea de a te controla."
(Sursa: Viaceslav Kuşnir, Cultura tradiţională a ucrainenilor din Dobrogea, Ed. Hermes, Odessa, 2002, p. 33 – 35. Lucrarea se găseşte în formă xeroxată la Biblioteca Judeţeană Tulcea şi citatele reflectă paginaţia respectivă.)

Structura etnica a populatiei Medgidiei, in 1912