"În cazul musulmanilor existau o serie de acte premergătoare ce ofereau cuplului şansa de a avea copii. Un copil ridica voalul de pe faţa miresei cu un făcăleţ, în prima ei zi în casa mirelui în Bazargic, iar mirele şi mireasa din Lumina se rugau în camera nunţii să le dea Allah copii. Femeile presupus sterile cereau sfatul hogii şi primeau uneori o amuletă purtată în timpul rugăciunilor la mormintele şi cavourile sfinţilor musulmani.
În timpul naşterii soţul părăsea odaia, permițând ulterior moaşei să rostească fraza „dacă vrei să-ţi spun, trebuie să-mi dai cutare lucru”, obicei recompensat cu păsări de curte, haine sau bani (Medgidia). Cordonul ombilical se tăia aproape de abdomen la turcii nogai, zona respectivă fiind acoperită cu leacuri din ierburi. Buricul era cu legat cu o fâşie de pânză în paralel cu rostirea de rugăciuni la Medgidia, iar placenta şi cordonul se îngropau lângă pragul casei pentru a aduce noroc.
După naştere pielea era presărată cu sare, asemănător armenilor şi spălată cu un amestec de gălbenuş de ouă, apă şi zahăr ce simbolizau puterea, curățenia și dulceața. În cea de-a 40 zi femeia şi copilul erau spălați conform rânduielilor rituale cu apă sfinţită în care se puneau cojile a patruzeci de ouă.
Credințele magice persistau nestingherite în comunitățile musulmane dobrogene și se împleteau cu riturile religioase. Femeia şi copilul erau însoțiți mereu pentru a fi feriţi de zâne (Peri), duhurile rele, diavol (cin – şeytan) şi fiinţe mitologice ca Vrăjitoarea Roşie (Albasti) sau Piticul cel rău (kaiş ayak).
În timpul naşterii soţul părăsea odaia, permițând ulterior moaşei să rostească fraza „dacă vrei să-ţi spun, trebuie să-mi dai cutare lucru”, obicei recompensat cu păsări de curte, haine sau bani (Medgidia). Cordonul ombilical se tăia aproape de abdomen la turcii nogai, zona respectivă fiind acoperită cu leacuri din ierburi. Buricul era cu legat cu o fâşie de pânză în paralel cu rostirea de rugăciuni la Medgidia, iar placenta şi cordonul se îngropau lângă pragul casei pentru a aduce noroc.
După naştere pielea era presărată cu sare, asemănător armenilor şi spălată cu un amestec de gălbenuş de ouă, apă şi zahăr ce simbolizau puterea, curățenia și dulceața. În cea de-a 40 zi femeia şi copilul erau spălați conform rânduielilor rituale cu apă sfinţită în care se puneau cojile a patruzeci de ouă.
Credințele magice persistau nestingherite în comunitățile musulmane dobrogene și se împleteau cu riturile religioase. Femeia şi copilul erau însoțiți mereu pentru a fi feriţi de zâne (Peri), duhurile rele, diavol (cin – şeytan) şi fiinţe mitologice ca Vrăjitoarea Roşie (Albasti) sau Piticul cel rău (kaiş ayak).
Punerea numelui implica o altă ceremonie în care hogea rosteşte de trei ori chemarea la rugăciune în urechea dreaptă a copilului, bunicii îl numesc și hogea îl strigă la urechea noului născut. Este interesant obiceiul celor două nume la turcii nogai, unul este cel oficial, înregistrat în acte, celălalt este un nume secret care este folosit doar în familie”, practică magică specifică şamanismului ce interzice dezvăluirea numelui secret pentru ca duşmanii sau duhurile să nu aibă puterea de a te controla."
(Sursa: Viaceslav Kuşnir, Cultura tradiţională a ucrainenilor din
Dobrogea, Ed. Hermes, Odessa, 2002, p. 33 – 35. Lucrarea se găseşte în
formă xeroxată la Biblioteca Judeţeană Tulcea şi citatele reflectă
paginaţia respectivă.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu