Scurta istorie...a Medgidiei

Karasu - Medgidia a fost o aşezare atestată documentar în 1409-1413, prin cucerirea de către Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid I Ildirîm. Menţiunile cu privire la aşezare sunt puţine în perioada dominaţiei otomane asupra pământului dintre Dunăre şi mare. O descriere importantă a oraşului a fost făcută de călătorul sultanal Evlia Celebi în secolul al XVII-lea., care consemna că „oraşul este alcătuit din trei mahalale, cu o mie case simple şi cu etaj, acoperite cu olane şi cu şindrilă. Aici era ţinutul Dobrogei ce producea grâu din belşug. Iarna era geroasă. Apa pentru oraş vine din braţul Dunării. Mai sunt o geamie mică, dar folositoare, un han, o baie întunecată, şapte şcoli pentru copii, şapte depozite de apă, două cafenele, două prăvălii cu vopsele, trei bragagerii şi vreo 40-50 de alte prăvălii”.
 Oraşul Medgidia, numit astfel în epoca medievală, este aşezat pe malul stâng al Văii Carasu, la jumătatea distanţei dintre Dunăre şi Mare şi la intersecţia unor importante drumuri dobrogene. Pozitiei sale ii datorează orasul îndelungatul rost de centru comercial, de târg medieval.

Dintre târgurile dobrogene, documentat până azi ca cel mai vechi şi mai vestit a cărei tradiţie a dăinuit multă vreme, a fost Carasu.

Localitatea, aşezată la intersecţia multor drumuri naturale ale provinciei, a atras atenţia sultanului Mehmed I, el a pus să se contruiască pe dealul Panairului, în apropiere de aşezarea tătărească, mai multe dughene şi bazaruri unde, o dată pe an, primăvara, veneau negustori din Turcia şi din provinciile dunărene cu mărfurile lor.

Comunicaţiile erau înlesnite de navigabilitatea Văii Carasu care, de la Cernavodă (Bogazchioi), permitea caiacelor să intre până aproape de locul târgului.

În secolul al XVII-lea Evliya Celebi menţiona şi localitatea Kara Murat (azi Mihail Kogălniceanu) ajunsă adevărat târg cu piaţă, prăvălii, şcoli.

În principalele târguri existau caravanseraiuri (hanuri mari pentru popasul caravanelor) cu o curte încăpătoare, cafenea, atelier de fierărie şi potcovărie, magazii pentru mărfuri.

Aici se găseau bazaruri acoperite specifice târgurilor otomane. Tranzacţiile făcute trebuie să fi fost destul de mari, mai ales după ce, în cinstea sultanului Abdul Megid, s-a fondat oraşul care îi poartă numele – Medgidia – întrucât pe tot timpul bâlciului, tribunalele de comerţ din Tulcea şi Constanţa îşi mutau sediile în această localitate.

Prin poziţia sa în centrul Dobrogei, Medgidia a jucat un mare rol comercial timp de ouă veacuri. Abia fondat de tătari, Carasu a fost distrus de ruşi în războaiele din 1828-1829.

Distrus în timpul războiului ruso-turc (1828-1829), Medgidia devine oraş după 1853-1854 când autorităţile musulmane aduc aici, peste populaţia autohtonă, numeroşi locuitori de origine tătară. Frigurile devenite endemice după întreruperea legăturii bălţii Carasu cu Dunărea, odată cu contruirea în 1858-1860 a căii ferate Cernavodă – Contsnţa, retragerea forţată a populaţiei de către autorităţile otomane în 1847 şi desfăşurarea operaţiilor militare au făcut ca, temporar, populaţia să scadă. După război, o vreme oraşul are o dezvoltare lentă ca aşezare de agricultori, centru comercial şi nod de cale ferată.

Între edificiile publice era măreaţă moscheea , cea mai frumoasă şi mai mare din Dobrogea, cum şi băile publice lucrate în interior numai din marmură.

Geamia a rămas, însă băile publice au fost ruinate. În 1874, populaţia oraşului Medgidia era de 20-25000 suflete din care cei mai mulţi erau tătari, bulgari, greci. Înaintea războiului din 1877 prin emigrarea tătarilor numărul populaţiei a fost redus la 3000 suflete.

Oraşul datorează existenţa sa drumului de fier de la Dunăre la Mare. Aşezată la jumătatea drumului între Constanţa şi Cernavodă, compania drumului de fier a stabilit aici o gară, pentru a înlesni transportul de cereale din regiunea învecinată, la Küstenge (Constanţa).

Guvernul turc construise pe colina din faţa oraşului un mare număr de magazine ce servea ca târg. Aici se făceau tranzacţii comerciale considerabile, negustori şi locuitorii din cele mai îndepărtate sate ale Dobrogei veaneau aici.

În 1880 oraşul Medgidia era locuit în mare parte de mocani. Oraşul se învecinează la N şi NV cu Tortoman, de care se desparte prin dealurile Docuziol – Bair, Panaghir şi Celebichioi, la Sud cu comunele Bülbül şi Mahmut – Cuiusu, la Vest cu cătunul Alibei – Chioi. La Est cu Alacapu despărţindu-se prin dealurile Docuziol – Bair şi Medgidia – Bair. (Sursa:http://www.resurseculturale.ro/volum1/ilieadrian.html)