Neosclavagismul

Cazul tinerei care a murit anul trecut din cauza epuizarii fizice si nervoase, a deschis o discutie noua, dar despre o problema veche de aproape 20 de ani. Dupa "inghesuiala" din decembrie 1989, majoritatea romanilor au ajuns sa traiasca la limita decentei si mai ales sub ea. Fiecarui angajat i-au aparut in fata optiunile ori "muncesti ca un bou", ori "risti sa fii dat afara". In atare conditii, romanul angajat la "patron", constata ca munceste avand 2 obiective: o data pentru bani mai multi, care l-ar ajuta sa-si imbunatateasca traiul zilnic si apoi pentru a creste in ochii "patronului" si a nu fi pus in situatia de a auzi replica "...stii, mai asteapta afara 20-30 de ca tine...". Au ajuns in acesti ani la maturitate generatiile care aveau in decembrie 1989 varste intre 3 si 13 ani, despre care se poate spune ca formeaza primele generatii care nu au fost "prelucrate de comunism". In schimb au fost "prelucrate" de asa-zisul capitalism de dupa '89. A aparut in acest fel o generatie de angajati la societati private, multinationale sau nu, care se disting prin cateva caracteristici comune: varsta 20-30 ani,tinuta - tot timpul..."office", pozitie in firma- cu denumire englezeasca, masina de servici- de la Megane in sus, telefon mobil- de la Nokia E50 in sus, salarii 1000-3000 de euro, mese "pe fuga" la Pizza Hot, Rubby Tuesday sau Spring Time, program de lucru 10:00-21:00 ("program elastic de lucru"), viata personala - zero, distractii - numai in cadrul organizat de firma ("team building"), concedii - evident prin firma si o frenezie de a prelua noi si noi sarcini de serviciu ("rezistenta la stress"), demna de o cauza mai buna. Ei nu au o viata personala, au foarte putin timp pentru parinti, pentru prieteni (din afara firmei), rude si chiar pentru copii. Daca pozitia pe care au ajuns "i-a prins" deja casatoriti si cu copii atunci ii vom gasi in curand pe 95% dintre ei divortati si crescandu-si copiii prin "corespondenta". Daca nu au fost casatoriti, atunci ei vor face acest pas foarte tarziu si cu mare greutate, date fiind problemele de serviciu. Acesti oameni au crescut constient abia dupa '89, fiind obisnuiti cu gandul ca nu pot obtine o locuinta si un job printr-un efort normal. Si atunci au fost deprinsi sa munceasca "pe branci" fara un program normal de lucru, fara o incarcare normala a fisei postului, considerandu-se si considerand ca sunt tineri si entuziasti si "tin la tavaleala". Au acceptat sarcini de servici oricat de mari si s-au inhamat la treburi care ii solicita uneori peste limitele rezistentei umane. Toate acestea sunt elemente care se poate spune ca marcheaza o noua era in existenta romanului de tranzitie, era care se poate numi fara prea mari exagerari "neosclavagism".