ACTUALITATEA LUI EMINESCU

FRIGURI DE REFORME...

"Friguri de reforme au cuprins capetele, pân' acum destul de pozitive, ale oamenilor noştri de stat, cari pregãtesc viitorul în coloanele gazetelor.

În unele foi din strãinãtate apare pe pagina a treia, dupã anecdote şi diverse, câte-un ,,sfat pe zi", care cuprinde când reţete pentru a obţine o mai bunã recoltã de sparanghel , când un leac în contra boalelor de ochi, când prepararea unui nou fel de şoriceasã . Foaia de cãpetenie a partidului dominant ne fericeşte asemenea aproape zilnic cu câte-o reţetã de reformã: azi se reformeazã justiţia, mâine agronomia , apoi biserica, şcoala, regimul economic, administraţia comunalã şi judeţeanã — cun cuvânt totul. Se ştie cã noi românii suntem oameni lesne crezãtori. Nu ne-am îndoit nicicând cã un text de lege, votat fãr' a fi fost citit, e în stare sã schimbe obiceiele rele ale administraţiei şi ignoranţa tuturor. Un şir de paragrafi traduşi repede din franţuzeşte de vrun şef de biurou e dupã pãrerea noastrã în stare a schimba brazda ţãrii şi caracterul populaţiunilor, încât din ziua promulgãrii şi pânã mai apoi sã ne trezim atât de departe în privirea tuturor progreselor realizabile încât sã ne mirãm noi înşine de ceea ce  ne-a gãsit.

Cu toate acestea observatorul chiar superficial al maniei de reforme va vedea lesne cã boala aceasta devine acutã mai cu seamã în unele momente — asupra alegerilor. Când alegerile sunt aproape totul e rãu, totul trebuie reformat. Atunci în istoria monotonã a unei mizerii permanente, în contra cãrei nu existã alte remedii reale decât munca şi cultura, intervine epizodul vesel al bunelor intenţiuni, al propunerilor de reformã radicalã, cari, ca varga magicã a vrãjitorilor , sã preschimbe ca din senin pustietatea în grãdinã, colibele în palate şi un popor sãrac într-o turmã de regi. Aceste planuri de reforme ne dau în adevãr ocazia de-a fãgãdui, de-a deschide pentru câteva sãptãmâni cutia vestitã a Pandorei şi a lãsa sã fluture pe dinaintea oamenilor iluziile transparente ale tuturor bunurilor din lume. Odatã alegerile fãcute, marii reformatori de ieri recâştigã temperamentul lor apatic şi oriental şi ţara...? merge mereu cum a mers sute de ani, sub auspiciile singurei divinitãţi care-a mai rãmas în fundul cutiei Pandorei — a mizeriei..."

(Mihai Eminescu – Opere, vol. XIII, pag.189)