Oamenii incompetenti- prea ignoranti ca sa o stie ("Incompetent People - Too Ignorant to Know It")

Un studiu psihologic aflat inca in desfasurare, a demonstrat ca incompetenta priveaza oamenii de abilitatea de a-si recunoaste propria incompetenta. Mai pe romaneste, oamenii prosti sunt atat de prosti incat nu-si dau seama de asta. Aceasta neregula poate fi responsabila pentru multe din problemele societatii.

Dupa mai bine de un deceniu de cercetari, David Dunning, psiholog la Universitatea Cornell, a demonstrat ca „in mod intrinsec, este dificil de a constientiza ceea ce nu stim”. Chiar daca un individ nu poate duce la capat un rationament logic, daca acesta nu are inteligenta emotionala, daca nu are umor sau abilitati in ale sahului, acea persoana va tinde de a-si evalua abilitatile din acel domeniu ca fiind peste medie.

Dunning si colegul sau Justin Kruger, fost profesor la Cornell, actual profesor la Universitatea din New York, au realizat mai multe studii cu ajutorul unor teste din anumite domenii de interes: rationamente logice, inteligenta emotionala, boli cu transmitere sexuala si evitarea lor etc. Au determinat scorurile indivizilor, apoi i-au rugat sa isi evalueze performantele, sa-si determine scorurile. I-au intrebat in ce procentaj se va include rezultatul lor.

Rezultatul este acelasi in toate domeniile de interes: indivizii care au rezultate bune la testare tind sa fie mai siguri in ceea ce priveste rezultatul lor, decat indivizii care nu au rezultate atat de bune. Aproape toti indivizii sunt de parere ca rezultatul lor este peste medie. „Persoanele care au rezultate foarte slabe, intre 10-15%, tind sa isi incadreze performantele peste medie, 55-60%” declara Dunning pentru revista „Life’s Little Mysteries”.

Acelasi model este urmat cand vine vorba de abilitatile persoanelor de a determina cele mai amuzante glume, de a corecta gramatical, sau de a evalua propria performanta in cadrul unui joc de sah. „Persoanele cele mai slabe au in continuare impresia ca depasesc performantele altora.”

Nu este vorba de optimism, ci de lipsa totala de experienta, care ii face incapabili de a-si recunoaste propriile deficiente. Chiar si atunci cand Dunning si colegii sai ofera participantilor la studiu cate 100 de dolari pentru o evaluare personala cat mai obiectiva, acestia nu sunt capabili s-o faca in mod corect. „Ei chiar incearca sa fie sinceri si impartiali,” spune Dunning.

De asemenea el este de parere ca incapacitate persoanelor de a evalua propriile cunostinte reprezinta cauza multor probleme ale societatii.

„Numeroase  persoane nu au foarte multe cunostinte cand vine vorba de stiinta, deci acestea pot foarte bine sa o inteleaga in mod gresit. Din cauza faptului ca nu au cunostintele necesare evaluarii, aceste persoane nu realizeaza cat de eronate pot fi aceste evaluari ”, spune el.

Mai mult decat atat, chiar daca o persoana, bazandu-se pe cunostintele ei, ajunge la o concluzie logica legata de exemplu de schimbarile climatice,  aceasta persoana „nu se afla neaparat in situatia de a putea face evaluari pertinente in domeniul respectiv”.

Facand parte din aceeasi categorie, persoanele care nu sunt pricepute intr-un anumit domeniu nu sunt  capabile sa recunoasca abilitatile sau ideile bune ale altor persoane, de la muncitori  pana la politicieni. Acest lucru reprezinta un impediment in desfasurarea procesului democratic, care se bazeaza pe capacitatea cetatenilor de a identifica si sustine cel mai bun candidat sau cea mai buna politica.

Finalul studiului reprezinta un memento care ne aduce aminte ca poate nu suntem atat de grozavi pe cat ne credem. Si ca poate nu avem dreptate de fiecare data cand avem impresia ca avem dreptate. Si daca vrem sa transformam asta intr-o gluma, poate nu va fi atat de amuzanta pe cat credem ca va fi.

(Sursa: http://www.lifeslittlemysteries.com)

Traducerea si adaptarea Catalina SFAT

Basmul Uniunii Europene

A fost odată un ţăran sărac şi cinstit. Român. El putea fi deopotrivă bulgar, bosniac, albanez, slovac, sau ucrainean, importante fiind, nu atât etnia, cât sărăcia. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă munţi şi nouă ţări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia. Drept care, într-o bună zi, şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Ţăranul a gustat cu măsură din bucate şi, nerăbdător, şi-a spus păsul: “Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri bătrâne. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape şapte-opt luni pe an. Ca să lucrez bine, aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât îţi cer”.Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestora, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit: “Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg. Dar tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de firmă vestită. Ştiu eu?… Armani, Versace… Ţine de frig, de ploaie…”.

Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă spunându-şi: “Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic”. A trecut iarna şi, din gerurile ei cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget – cel mic de la piciorul stâng – degerat. Apoi, vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi: “Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a pri­vit cu înţelegere şi căldură, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouţă, Steilmann. “Dacă-i pe degeaba, merită s-o iau”, îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac şi cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai şi, în afara altui deget de la picior – numai unul –, degerat şi amputat, omul n-a avut de suferit.A urmat primăvara, vara şi, pe când frunzele s-au îngălbenit, ţăranul şi-a amintit de doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască. Totuşi nu s-a dat bătut. An după an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat, sau cangrenat şi doctorul a trebuit să i le amputeze, spre a-i salva viaţa.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, şi-a dat seama de trebu­in­ţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi baterii solare. Omul a mulţumit şi, în­torcându-se în satul său, a stârnit cu maşinăria cea arătoasă mari in­vi­dii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceş­tia nu găsiseră mare lucru, dar ple­ca­seră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frica de Dumnezeu, îi lă­sa­seră, totuşi, căruciorul.

În prag de iarnă, ţăranul s-a po­menit astfel fără bască. Aşezat co­mod în căruciorul său silenţios, a por­nit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uni­u­ni şi i-a spus: “Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi, acum la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi”. Doamna l-a mă­surat din cap până la brâu – că de acolo începea căruţul – şi, gânditoare, i-a spus: “Bade dragă, eu te înţeleg… Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări… Á propos… Aşa cum te văd de schilod, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască”.

Autor: NICOLAE R DĂRĂMUŞ

(Sursa: http://www.jurnalul.ro/editorial/basmul-uniunii-europene-604164.htm)

Limita, cand x nu tinde tocmai la infinit ...

 

In cursul emisiunii respective Mihai Gadea a aparut extrem de timorat, complexat si in general, puternic marcat de importanta intalnirii pe care o media. In schimb, Ungureanu a fost degajat, vesel chiar, cateodata superior, dand impresia ca stie mai multe decat poate si vrea sa spuna.

Meciul dintre cei doi s-a desfasurat intre doua momente “de varf”.

Pentru inceput Gadea a vrut sa para dur, incercand sa-l determine pe premier sa-si “ceara” scuze (doar “iertarea” se cere, “scuzele” se prezinta) pentru faptul ca i-a numit “lenesi” pe unii dintre “inzapeziti”. Ungureanu a fost initial putin surprins de tonul imperativ, dar si-a revenit repede si a explicat logic, scurt si clar la ce s-a referit in momentul respectiv.

Spre finalul intalnirii Gadea reia tonul taios si grav si il intreaba pe premier despre implicarea sotiei sale in activitati ale companiei Petrom, care ar fi incompatibile cu statutul de sotie a sefului unui serviciu de informatii. Ungureanu, usor amuzat, face o scurta demonstratie, din care rezulta ca statutul de incompatibilitate al activitatilor respective nu a existat.

Intre cele doua momente am asistat, spre dezamagirea mea, la o evolutie aproape penibila a directorului Antena3, care a marcat raspunsurile lui Ungureanu ba cu buze tuguiate, ba cu oftaturi adanci si fotogenice, ba cu degetul aratator peste buze, semn al unei concentrari maxime sau adoptand mina cu “ochi de chinez”, dand de inteles ca “il citeste” pe interlocutor pe dinauntru.

In tot acest timp Ungureanu a stat aproape impasibil la asediul lui Gadea, a si zambit, a devenit si serios, a atacat cand a fost nevoie si nu a dat nici un moment semne de nesiguranta. 

In cateva cuvinte, disputa dintre cei doi a fost un excelent prilej de a-mi confirma parerea despre Mihai Razvan Ungureanu, care l-a determinat pe Mihai Gadea sa-si arate destul de repede limitele. Am avut impresia ca urmaresc un meci de fotbal in care echipa mai puternica nu se intrebuinteaza decat atat cat trebuie pentru a castiga meciul ...  

Un doctor necesar : Ladislau Boloni, la 59 de ani

Inca un om adevarat, care provoaca groaza printre puscariabilii care conduc fotbalul din Romania. N-a avut loc in Romania din cauza becalilor, nasilor si "brutarilor" si si-a dovedit profesionalismul prin alte tari, in ciuda unor conceptii xenofobe si anti-maghiare, in ciuda unor incuiati care s-au indoit ca un ungur poate avea intentii curate vis-a-vis de fotbalul romanesc si au facut orice sa-l indeparteze din zona. In concluzie au ramas pe loc maimutoi care se cred mafioti si impresari, hoti ordinari care se cred sefi de ligi si federatii, cartofori-infractori care "antreneaza" echipe nationale, precum si o liota paduchioasa de tutari, care le debaraseaza mesele primilor. In concluzie fotbalul din Romania arata precum capul taiat al lui Andrei Bathory din filmul lui Sergiu Nicolaescu, "Mihai Viteazul", adica in ciuda faptului ca este complet separat de trup, ochii clipesc si se dau peste cap, iar privirea se pierde undeva in gol . Nici n-ar putea arata altfel un fotbal care nu are nici o baza de selectie la copii si tineret, in care orice promovare la esaloanele inferioare se face numai pe spaga, in care selectia la echipa nationala se face dupa interesele strict financiare ale impresarilor, iar prima divizie e o competitie intre patronii de cluburi, arbitri si impresari inchipuiti.

Ladislau Boloni a venit in 1984 la Steaua, "rotunjind" astfel team-ul "vitezistilor", care avea sa se rostogoleasca aproape liber catre seara magica de mai a anului 1986. În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României. A jucat 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naționale de fotbal a României. Din anul 2000 și până în 2001 a fost antrenor al acestei echipe, cu un bilanț de 13 meciuri jucate, dintre care 8 câștigate, 2 egaluri și 3 meciuri pierdute.

Între 2001 și 2003 a antrenat echipa portugheză Sporting Lisabona. În primul sezon pe banca lui Sporting a reușit să câștige atâtCampionatul Portugaliei cât și Cupa Portugaliei. A dus o politică de promovare a jucătorilor tineri și de perspectivă printre careCristiano Ronaldo, Ricardo Quaresma și Hugo Viana.

Pe data de 9 iunie 2008 a semnat un contract cu echipa belgiană Standard Liège. Pe 24 mai 2009 a câștigat Campionatul Belgiei si apoi a fost declarat in Belgia - Antrenorul anului 1989.

Sa-i uram La multi ani, Loti !

Toma Caragiu, dupa 35 de ani ...

Duminica, 4 martie 2012, s-au implinit 35 de ani de cand

 uriasul Toma Caragiu ne-a parasit. 

Dumnezeu sa-l odihneasca !

Va dati seama ce echipa fac acolo sus, 

Toma si Nenea Iancu ? 

"Je t'aime... moi non plus" - Jane Birkin/Serge Gainsbourg

Pe data de 2 martie 1991 pleca dintre noi unul dintre cei mai indragiti cant-autori dintotdeauna: Serge Gainsbourg

In 1969, pe care l-a numit "anul erotic", el lansa impreuna cu iubita sa, Jane Birkin,  albumul  care conținea hitul mondial "Je t'aime... moi non plus", devenit ulterior celebru.