Bunica si Boul (Constitutia ograzii)

(poveste adevarata)

Ograda Bunicii era plina de animale, mai mari, mai mici, mai linistite sau mai galagioase, dupa caz. In curtea ei, Bunica era ca un Prim-ministru, adica controla absolut toate activitatile, stia clar unde era locul fiecarui animal, unde si cand trebuia sa le dea de mancare si ce anume, unde erau cuibarele pasarilor sau pe unde se puteau misca cele trei mioare si mieii lor.
Cel mai mare animal din curtea Bunicii era Boul. Intr-o vreme, Boul era foarte util, mai ales la munci grele, tragand din greu cand la un plug, cand la un car.
Numai ca Boul traia in ultima vreme o perioada mai putin fasta a existentei sale, treburile la care se … pricepea atat de bine nemaiavand mare cautare in gospodarie.
GHINION !!!
In consecinta, activitatea Boului se limita acum doar la deplasarea sa zilnica la pasune, impreuna cu celelalte vite ale satului, plecand dis-de-dimineata si intorcandu-se la asfintit, trecand de fiecare data prin aceeasi poarta, larg deschisa in prealabil, de Bunica. Cand pleca dimineata, Boul urma foarte précis drumul de la iesle si pana la iesirea pe poarta, catre islazul satului. La intoarcere insa, probabil “imbatat” de aerul libertatii unei zile de pasunat fara constrangeri, dupa ce intra pe poarta ograzii, dadea sa se abata de la calea pe care trebuia s-o urmeze, ba la stanga spre hambarul plin cu graunte, ba la dreapta spre balotii de trifoi si tot asa… Cunoscandu-I bine aceste apucaturi, Bunica era bineinteles cu ochii pe el si la fiecare incercare de schimbare a “cursului” il aducea la ordine cu un strigat ferm:
“NEA LA LOOOC !!!”.
Auzind acest indemn cu iz de mustrare, Boul schimba imediat deplasarea in directia corecta, adica spre ieslea sa, unde ii era de altfel, locul.
Copii pe vremea aceea, eram uimiti de "puterea" Bunicii, care numai cu trei cuvinte, pe care, de altfel, nici nu le prea intelegeam, reusea ca de la orice distanta, sa struneasca ferm, un animal atat de mare si puternic.
Mai tarziu aveam sa intelegem ca "puterea" Bunicii venea din "legea" dupa care era randuita viata tuturor orataniilor din ograda, "lege" pe care toata lumea era obligata sa o respecte.
Inclusiv Boul...

(orice asemanare cu realitatea inconjuratoare este pur-si-simplu intentionata !)

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste

Charles Aznavour:



"Ne dis pas adieu
Nous serions trop malheureux
Viens pleurer au creux de mon épaule
Car si tu partais
Si mon bonheur se brisait
Mon amour c'est moi qui pleurerais"

La 35 de ani de la absolvirea liceului

Ne-am intalnit cu bucuria de a ne revedea si cu mahnirea ca am fi putut fi mai multi ...

 Evident, cu fata la soare, de la stanga la dreapta: Mioara Mazoco, Liliana Chirea, Liliana Boroanca, Tudorita Serban (jos), Dan Iosif, Adi Lucaci, Dan Petrescu, Doina Zorila, Ghiocel Manea si subsemnatul. 

 Jozef, Adi si Ghiocu', planuind un fotbal cu guma, in cladirea veche.

 Intotdeauna protector cu colegele, Petre le insoteste pe Lili, Tudorita si Doina, ca pe vremuri... 

(adica in sensul iesirii din curtea liceului...)

 Astia iar chiulesc...

La plimbare, ca pe vremuri...

11 ani de la disparitia lui Dem Radulescu (n. 30 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea, d. 17 septembrie 2000, Bucureşti)

Ca si Caragiale, monstrul sacru al comediei romanesti este inca cu noi...

TATIANA STEPA, ICOANA A MUZICII FOLK ROMANESTI

(21 APRILIE 1963 - 7 AUGUST 2009)

Foto: Sorana Strat

Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară Românească "Dan Spătaru" Medgidia 2011

Grigore Gheba, profesorul care a scos la tabla o tara intreaga

Am primit acum cateva zile vestea ca regretatului Profesor Gheba, care “a slujit” matematica vreo “500” de ani (cine nu a auzit de “culegerea de Gheba” ?) , hulit de unii, dar apreciat de altii, "ii va apare pe piata o noua culegere.

In ultimii 15 ani, “manati” de frenezia castigurilor cu orice pret, mare parte dintre profesorii de matematica au inceput sa creada ca daca stiu pe de rost volume intregi de teoreme, definitii, leme sau corolare, se si pricep sa fie dascali in adevaratul sens al cuvantului. Nimic mai fals! A fi dascal, profesor adevarat inseamna a fi in primul rand un bun pedagog, adica un bun comunicator, un bun educator si abia dupa aceea ceea ce se numeste “toba de carte”. Degeaba esti in stare sa dictezi o ora sau doua, in continuu, teorii savante despre subiecte ca “Sume Riemann” sau “Operatii cu intervale”, daca nu reusesti sa fi pragmatic  si sa le explici copiilor semnificatia practica a elementelor implicate in complicatele demonstratii pe care tocmai le-ai insirat pe tabla. Nu o data copii urmaresc complet pierduti un profesor care “turuie” lectia pe nerasuflate si care la sfarsit abia mai are timp sa faca un exercitiu, de fapt numai sa-l inceapa, ca in rest...”terminati-l voi acasa”...  Iar aceste fapte capata o semnificatie exponential mai mare acum cand se inregistreaza un interes din ce in ce mai redus pentru actul invatarii, pentru Scoala, in general. Nu discut acum motivele.

In acelasi timp, tot cam prin ultimii 15-20 de ani, se inregistreaza o “invazie” de materiale de pregatire suplimentara la matematica, materiale create in buna parte tot de acelasi tip de “profesori”, care cred ca daca au adunat o gramada de exercitii si le grupeaza pe capitole (impartire discutabila deseori) pot scrie si o culegere buna. Eroare din nou ! Pentru a fi util si deci valoros, un material de pregatire suplimentara trebuie sa posede cateva insusiri indispensabile:

1)    SA TINA SEAMA DE PROGRAMA DE EXAMEN pentru ciclul scolar respectiv;

2)    Sa prezinte un BREVIAR TEORETIC PENTRU FIECARE CAPITOL tratat. Breviarul este un instrument teoretic, dar trebuie sa fie extrem de ... practic. El trebuie sa poata fi folosit asa cum se folosesc niste scule aliniate pe un banc de lucru: stiu ce trebuie sa fac si imi aleg scula adecvata, fara sa mai stau sa-i citesc si instructiunile de folosire, si conditiile de garantie, si termenul de valabilitate. Breviarul trebuie sa contina titlul lectiei despre care este vorba, formula si/sau enuntul respectiv si semnificatia marimilor implicate si daca e cazul - o figura care sa ajute intelegerea. Scurt si practic !

3)    In fiecare capitol exercitiile trebuie sa fie asezate in ORDINE CRESCATOARE A DIFICULTATII, incepand cu nivelul corespunzator manualului si crescand treptat, pana la nivelul reclamat de tipul materialului pregatitor respectiv (Teste Nationale, Bacalaureat, Olimpiada).

4)    Importanta unui capitol cuprinzator de RASPUNSURI PENTRU TOATE EXERCITIILE din culegere. Nu odata am intalnit culegeri fara raspunsuri la capitole intregi de exercitii sau cu raspunsuri laconice, sub forma unui numar sau a unei expresii, fara nici un fel de explicatie alaturi. Stiu, o sa mi se spuna aici ca nu toate exercitiile au nevoie de explicatii, dar sa nu uitam ca un astfel de material se poate adresa si unor elevi mai slabi, pentru care o explicatie in plus poate fi utila in rezolvare. Asta daca culegerea se vrea intr-adevar a fi un instrument de lucru si nu numai o sursa de venituri sau un rand in plus in CV.

5)    Importanta capitolului de raspunsuri este chiar mai mare decat a capitolelor de enunturi si nu ar trebui sa constituie o problema daca raspunsurile ar ocupa chiar si 60-70 % din totalul paginilor. In asta sta “cheia” eficientei unui astfel de instrument.

6)    Cuprinsul volumului respectiv trebuie sa se constituie el insusi intr-un instrument de lucru, in sensul ca utilizandu-l elevul poate gasi cu usurinta pagina la care se afla raspunsurile de la un anumit capitol de enunturi. Venerabilul Profesor Gheba a mers si mai departe si a “indraznit” sa plaseze raspunsurile chiar pe pagina cu enunturile, dovedind astfel o INTELEGERE SUPERIOARA A ROLULUI FORMATIV al unui astfel de material de pregatire.

Am sa inchei cu un aspect aparut in ultimii ani de zile, de cand se discuta intens de posibilitatea introducerii testelor de tip Pisa, la sfarsitul ciclului gimnazial. Cine a studiat un astfel de test a observat ca principala sa calitate sta in aspectul pragmatic al tuturor problemelor pe care le propune spre rezolvare. Absolut toate problemele se refera la niste cazuri practice, intalnite frecvent in viata cotidiana. Formularea problemelor este naturala, iar cazurile practice invocate sunt absolut plauzibile.

Bineinteles ca autorii de culegeri de la noi au observat aceste lucruri si au inceput sa-si adapteze enunturile in consecinta. Ceeace a iesit depaseste in mare parte limita sobrietatii specifice matematicii, frizand deseori ridicolul.

Am citit nu odata enunturi chinuite de tipul:

“Daniel se juca scriind numere pe o coala de hartie: 1, 32, 71, 34, 98, 25, .... (plauzibil, majoritatea copiilor, cand se joaca desenand sau scriind pe o hartie, aleg sa scrie numere...). Si tot jucandu-se el asa, i-a venit ideea sa aleaga dintre numerele scrise, pe cele divizibile cu 2 si 5, simultan (extraordinar, ce ganduri le pot trece copiilor prin minte pe la varsta pubertatii...!). Sa se afle...”

sau de tipul:

“Ana si Irina se joaca in curtea casei (plauzibil), care are forma unui trapez dreptunghic in care diagonalele (“copy/paste” din culegerea de anul trecut) au dimensiunile de...si... Sa se afle ...”.

Sau alta:

“Radu isi ajuta tatal in gradina (foarte frumos pentru Radu!) care are forma unui hexagon regulat cu diagonala mare (uf, bine ca am ajuns pe teren cunoscut!)  de 25m si... . Sa se afle aria hexagonului si perimetrul sau.”

Deci problemele incep promitator, din viata, real, plauzibil cu cateva nume de copii care, in general, se joaca, pentru ca mai apoi sa “o tragem pe-Academiei” cu enunturi fade si artificial “lipite” de rest. Nu mai vorbim aici de figurile care insotesc problemele si care nu au nici o legatura cu “realitatea” invocata de problema si constau numai din figuri geometrice goale, reci si in care nu se vede nici Ana, nici Radu, nici coala de hartie cu numere si nici macar gradina (vai!) hexagonala...

Pentru a vedea cum se alcatuiesc niste probleme cu caracter aplicativ, natural si serios, deci benefic pentru pregatirea elevilor, se poate consulta oricare din editiile culegerilor Profesorului Gheba. Cam 90% dintre autorii culegerilor care sunt acum pe piata, ar avea multe de invatat daca ar rasfoi aceste lucrari clasice.

In concluzie se poate afirma fara pericolul de a gresi ca, la fel ca in toate domeniile de activitate, in ultimii 20 de ani au aparut si in “breasla” profesorilor de matematica oameni care au foarte putin de-a face cu meseria de dascal si cu atat mai putin cu cea de autor de “carte de invatatura”.

Modelul introdus de legendarul Profesor Grigore Gheba a revenit astfel in actualitate, iar tinerii si mai putin tinerii autori se pot inspira intens si gratuit din experienta acestuia.

Ma opresc aici cu aprecierile, chiar daca pe tema asta ar mai fi inca foarte multe de scris si astept cu mare interes noua “Culegere de Gheba”.

... de vazut duminica: "Notting Hill" cu Julia Roberts si Hugh Grant

O zi de duminica cu ceata si frig nu putea fi “reparata” decat revazand un film absolut reconfortant: “Notting Hill”. Un film despre iubire, disperare, incredere, deznadejde, caldura sufleteasca, simplitate umana, complexitate umana, un film in care se intalnesc in mod fericit comedia si romantismul, un film cu doi actori perfecti, Julia Roberts si Hugh Grant, cu un personaj absolut incantator,  Spike (Rhys Ifans), un film cu cateva replici  desavarsite, „de manual”, un film care, cu exceptia finalului „siropos”, tipic american, a reusit sa adune toate ingredientele necesare pentru 2 ore care nu se puteau petrece mai bine...

Florian Pittis - Vanare de vant

Doru Stanculescu - Ai, hai

Dan Andrei Aldea — Om bun...

Jean Constantin a trecut in legenda...

SANTANA. FOREVER YOUNG

Lectii de mecanica vietii

Prin a doua jumatate a anilor '70 se derula perioada din viata cu cele mai frumoase amintiri, amintiri din timpul liceului... Da, da, cu Dona Summer, cu Amanda Lear, cu ABBA si Bonney M, cu Santana, cu Cenaclul Flacara, cu Sfinx, cu Phoenix, cu "ceaiuri" care incepeau cu sandwich-uri, CiCo si Pepsi si se terminau cu Pink Floyd, Deep Purple si bere.

Aveam pe atunci un coleg care aducea intotdeauna la "ceaiuri" caseta cu Santana intr-un radio-casetofon urias, "adus de afara". Altfel, un tip istet, cald, prietenos, un om cu care am mancat poate acelasi covrig sau aceeasi "Eugenia", un om cu care jucam in aceeasi echipa de fotbal, un om cu care am luat cu zambetul pe buze nota 2 la Limba rusa, chestii care credeam ca ne vor uni iremediabil...

S-a intamplat ca el sa plece din tara si s-a intamplat ca destinatia sa fie Germania, tara cu totul respectabila, de altfel.

Acolo, in Germania, s-a intamplat sa aiba neaparata nevoie de un act care nu se putea ridica decat personal, din Romania. Evident ca m-a rugat sa-l ajut si evident ca nici n-am stat pe ganduri: am ridicat actul cu pricina, fara a fi nevoie de deplasarea ciuva pana in Romania. Bineinteles ca in Germania nu se putea face in vecii vecilor asa ceva...

Am trimis actul, mii de multumiri, si eu si el fiind extrem de bucurosi ca problema se rezolvase cu succes. Am tinut legatura pana in zilele noastre, cand, din intamplare mi-a venit randul sa-l rog sa ma ajute cu cumpararea unei masini din Germania sau a unui motor de un anumit tip, pentru un bun prieten, pasionat de motoare, de fapt "bolnav"... Am avut surpriza sa primesc un refuz, dar unul insotit si de lectii de mecanica auto, si de lectii de filosofie a vietii pe care o duce un german respectabil.

Si lectiile sunau cam asa: "stii ca nu e chiar asa cum crede prietenul tau, motorul nu se potriveste acolo unde vrea el sa-l monteze" (prietenul meu mai montase cateva pana atunci), ca "tu chiar pui la indoiala experienta de zeci de ani a inginerilor germani" si altele. La care eu am raspuns ca s-ar putea sa fie riscant sa compari "experienta inginerilor germani" cu ingeniozitatea romanilor care de multe ori au dovedit ca au mintea mai "elastica" decat a nemtilor, ca omul a mai montat motoare si stie ce spune... Dupa care, de la lectiile de mecanica a trecut la "stii, noi traim dupa niste principii de viata care ne impiedica sa facem chestii de-astea (nu-i cerusem decat sa se intereseze daca vreo cunostinta de-a lui sau vreun parc de masini "second hand" vinde ce voiam noi sa cumparam), ca "ne pare rau dar noi nu ne mai bazam pe "pile" ca in Romania, ca noi traim altfel aici", bla, bla, bla...

E, in momentul ala nu mi-a venit sa cred ca mesajele primite sunt de la colegul care venea intotdeauna la "ceaiuri" cu o caseta cu Santana, intr-un radio-casetofon urias "adus de-afara".

Tot atunci mi-am adus aminte ca prin 2000, cand am trecut prin Germania am fost socat de curatenia de acolo, care cateodata imi crea o inexplicabila dar amuzanta stare de nervi...

Vorbesc despre "curatenia" la propriu, ca pe cea la figurat aveam s-o aflu mai tarziu, de la omul meu...

Vezi mai multe video din Muzica

Lucian Grigorescu, pictorul de suflet al locuitorilor Medgidiei

"Balcic"

Vezi mai multe video din Muzica

Promotia 1977 - Medgidia

                                         "Liceu, – cimitir

                                          Al tinereţii mele -

                                          Pedanţi profesori

                                          Şi examene grele…"

"omul" de sub masca

Nicolae Iorga spunea ca "Linguseala este avansul dat pentru tradarea care va urma".
Am avut surprinderea sa intalnesc acum catva timp un "om" pe care nu-l mai vazusem de foarte multa vreme si asta pentru ca el, "omul", nu considerase ca are nevoie de serviciile mele pana in acel moment. E drept ca nici eu...
Cand l-am intalnit ultima data eram in perioada studentiei si mi-a ramas in memorie ca un tip istet si ambitios. Trebuie luat in considerare si faptul ca pe atunci priveam la "dascalii" mei aproape ca la niste statui, cunoscandu-i numai din partea cealalta a catedrei. Dar pe langa toate astea era "ceva" ce nu puteam intelege, aveam in prezenta lui o senzatie de disconfort, o senzatie aproape neplacuta si nu stiam de ce...
Anii au trecut, a trecut si "inghesuiala" din decembrie '89, "omul" a plecat din facultate, a ajuns prin minister, a urcat cu voinicie treptele succesului, asa cum il vedea el si foarte multi dintre noi, apoi a ajuns pe la ceva firme private care bineinteles ca faceau afaceri cu statul (cu "profiturile" cunoscute...) si pe baza relatiilor pe care "omul" le avea in domeniu.
La un moment dat firul s-a rupt, nu stiu din ce motiv, si "omul" s-a intors in facultatea din care plecase si in care ne-am reintalnit, acum ca si colegi. Ce sa spun, bucurie mare, pupaturi, grija excesiva pentru "ce mai faci, cum iti merge, ce fac nevasta, copiii" si tot tacamul... Inclusiv "testarea" convingerilor mele politice, dar asta asa cum fac profesionistii, adica mai intai fara sa isi dezvaluie preferintele lui si, in acelasi timp vorbind de bine despre toate..."doctrinele". Ca "ai dracului cum se poarta cu invatamantul", ca "eu n-am nici o treaba, nu sunt nici cu aia, nici cu aia", ca "tu ce zici", ca "hai ca mai vorbim" si asa mai departe. Oricum, la fiecare intalnire "omul" se arata foarte apropiat si pe atunci nu stiam de ce. Dar ca de fiecare data aveam acea senzatie neplacuta si inexplicabila.
Apoi s-a intamplat ceva neasteptat pentru mine, ceva care m-a ajutat sa vad in spatele mastii cu care "omul" defila prin lume. Intamplarea in sine nu are mare importanta, fapt e ca "omul" avea nevoie sa-l "servesc" cu ceva, l-am servit in limita posibilitatilor si "omul" aproape ca a facut infarct ca nu l-am servit...la maximum, adica cu mult peste ce se putea face astfel incat sa nu se depaseasca niste limite morale unanim acceptate.
Dupa intamplarea cu pricina am simtit din nou senzatia care nu-mi dadea pace dupa fiecare intalnire cu "omul" nostru, dar de data aceasta pe deplin explicabila: senzatie de caracter cocosat, stramb si balos, senzatie de linguseala calda si lipicioasa si de care nu poti scapa cu una-cu doua. Asa cum spuneam nu au nici o importanta imprejurarile si amanuntele concrete ale intamplarii amintite, important este ca asta a fost ocazia de a descoperi acel "ceva" necunoscut care trebuia sa intregeasca portretul "omului" si care s-a dovedit ca a ajuns chiar sa-l ... defineasca.
De fapt, dupa cum s-a vazut si se vede, in spatele mastii este un mare...GOL...

Si ce este mai grav este ca astfel de oameni sunt si parinti si dascali, langa astfel de oameni se nasc si cresc generatii de copii, care nu se pot forma decat aidoma lor.
Si tot acum am avut si ilustrarea vie a cugetarii marelui Iorga.
Cum poti sa mai traiesti in halul asta ?

Amintiri

La 30 de ani de la absolvirea Liceului Nicolae Balcescu din Medgidia, in 1977.