Simona Halep - in semifinale la Indian Wells 2014

Simona e in semifinale la Indian Wells, dupa un meci fara istoric, in care adversara a parut , ca prezenta si joc, o gospodina care avand borsul pe foc, tocmai si-a dat seama ca nu are leustean in casa si a coborat 5 minute pana in piata sa cumpere o legatura. In loc sa ajunga in piata, a nimerit pe Stadium 2. Asta nu scade nicidecum din meritele Simonei, care s-a dovedit cu trei clase peste adversara ei.

Simona Halep: un exemplu pentru Ponta si Antonescu !

Simona a dovedit si in aceasta seara ca isi merita locul in elita mondiala a tenisului feminin. Ne-aratat ce inseamna concentrare, tenacitate, stapanire de sine, ambitie si caracter ! 

Au destule de invatat si Ponta, si Antonescu de la acest copil, care isi urmareste cu obstinatie telul de a ajunge cea mai buna si nu se intoarce din drum pentru ca sunt niste catei pe margine care-i spun ca directia buna e alta !

Simona e un exemplu simplu pentru alesii cu 75% ai neamului. Totusi ei se incapataneaza sa ne arate ca exemplul e foarte, foarte greu de urmat !

Simularea examenului de Bacalaureat 2013 are in mod sigur un rezultat de necontestat: autoritatilor din domeniu nu le este deloc clar ce trebuie facut pentru a incepe redresarea invatamantului romanesc. 

Problemele de matematică date la simularea examenului de bacalaureat de anul acesta scot din nou în evidenta ruptura gravă care exista între cei care le-au propus și ceeace se lucrează in realitate “la clasă” în liceele din România. Varianta de la Mate-Info conține exerciții foarte dificile fie prin specificitatea rezolvărilor (exerciții “de nișă”), fie prin volumul excesiv de mare de calcule necesare pentru soluționare. Subiectele in discutie pot fi eventual rezolvate de cațiva elevi de la licee de elita, în timp ce 95 % dintre elevi au dificultăți evidente în a le aborda. Se pune astfel din nou întrebarea ce se urmărește de fapt: testarea unui nivel mediu de pregătire (obiectiv normal al unui astfel de examen) sau efectuarea a încă unei demonstrații care să sublinieze “dezastrul din invatamant" ? Aici nu e vorba de a propune numai subiecte usoare, ci de a adapta subiectele la tipul de examen care este Bacalaureatul si de a nu-l transforma intr-un concurs de propus probleme destepte, desfasurat intre asa-zisi profesionisti, care de fapt nu cunosc decat o parte infima din starea invatamantului romanesc. Argumentul ca astfel de subiecte ar trebui sa-i responsabilizeze pe viitorii absolventi tine de o psihologie ieftina, demodata si ineficienta in acest caz care este cu mult mai complex decat cred autorii subiectelor.

La REALITATEA Tv, Profesorul Gabriel Vranceanu, inspectorul general de matamatica al ISMB, a reusit sa ne dezvaluie motivul principal pentru care subiectele de la simularile de Bac de anul asta au fost pline de probleme complet rupte de realitatea scolii romanesti si situate chiar la marginea programelor de specialitate. Motivul sta in harababura care exista in mintea unor astfel de personaje chemate, culmea, sa reformeze sistemul de invatamant. Domnul inspector a fost intrebat de ce s-au dat subiecte “de nisa”, complet nepotrivite pentru tipul de examen care este Bacalaureatul, iar raspunsul s-a referit la motivele pentru care in acest an s-a hotarat sa se dea doua simulari in loc de una, ca anul trecut. Reactie simptomatica pentru ce se intampla in invatamantul romanesc de 20 de ani. Cu astfel de gandire, cu astfel de intelegere a starii reale si cu astfel de oameni, ne indoim ca se va produce vreo schimbare in bine intr-un viitor apropiat sau mediu. Pentru ca nu exista decat doua variante: ori nu se pricep, ori nu vor ! Senzatia lasata de dezbaterea respectiva tine de prima presupunere, ceeace e grav. Pentru ca daca e vorba de cea de-a doua, atunci e penal !

Mandruta e curajos

Lucian Mândruță crede ca “Preoţii n-au salvat NICIODATĂ pe nimeni”  Zi-i Lucian Mandruta si lasa-l in pace ! Asa cum exista medici pe care lumea-i stimeaza si medici pe care ii injuram, tot asa exista si preoti in cele doua categorii. Sunt preoti cu har urias, oameni care "salveaza" zilnic nenumarate suflete si exemplele sunt nenumarate. In principiu generalizarile sunt periculoase si pentru ca nu oricine e in stare sa le faca . Baiatul asta nu se dezminte deloc si are abordari infantile despre orice ar vorbi. Nu trebuie luat in seama decat , eventual, intr-un studiu antropologic despre cazuri de infantilism la asa-zisi intelectuali...
Oricum, el nu trebuie condamnat, trebuie inteles si incadrat in categoria "Si ei sunt ai nostri".

Mungiu-Pipidi crede ceva !

Alina Mungiu-Pipidi crede că adevărata interpretare a cazului Ponta este aceasta: „Toate lucrările de doctorat din mediul academic românesc sunt la nivelul celei semnate de Victor Ponta. Adică sunt nişte compilaţii fără valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internaţionale."

(Sursa: http://www.adevarul.ro/actualitate/Cazul_Ponta-prin_ochii_elitelor_0_722328121.html)

E aparent ciudat si de neinteles cum Madam Pipidi (scuzati, dar asa o cheama) are tupeul jegos de a se considera judecator suprem in ceea ce priveste mediul academic romanesc si scoate pe orificiul  numit de ea "gura", aprecieri privind calitatea TUTUROR lucrarilor de doctorat din Romania. 

Este consecinta faptului ca unora care s-au nascut si au crescut in Romania, iar mai apoi au avut intr-un fel sau altul sansa sa plece in tari "mai calde" , li s-a suit la cap ideea ca se pot intoarce de unde au plecat si pot scuipa aici in toate directiile si din toate pozitiile si pe care daca ii intrebam de unde au plecat incep sa faca spume si sa arunce in stanga si in dreapta cu voma creierelor lor bolnave. 

Sa ne mai lase  Madam Pipidi (iarasi scuze, chiar nu e cu intentie) cu aprecierile astea generale si sa se limiteze la ce vede in fiecare dimineata in oglinda, pentru ca acolo are in mod sigur destul de criticat!

Limita, cand x nu tinde tocmai la infinit ...

 

In cursul emisiunii respective Mihai Gadea a aparut extrem de timorat, complexat si in general, puternic marcat de importanta intalnirii pe care o media. In schimb, Ungureanu a fost degajat, vesel chiar, cateodata superior, dand impresia ca stie mai multe decat poate si vrea sa spuna.

Meciul dintre cei doi s-a desfasurat intre doua momente “de varf”.

Pentru inceput Gadea a vrut sa para dur, incercand sa-l determine pe premier sa-si “ceara” scuze (doar “iertarea” se cere, “scuzele” se prezinta) pentru faptul ca i-a numit “lenesi” pe unii dintre “inzapeziti”. Ungureanu a fost initial putin surprins de tonul imperativ, dar si-a revenit repede si a explicat logic, scurt si clar la ce s-a referit in momentul respectiv.

Spre finalul intalnirii Gadea reia tonul taios si grav si il intreaba pe premier despre implicarea sotiei sale in activitati ale companiei Petrom, care ar fi incompatibile cu statutul de sotie a sefului unui serviciu de informatii. Ungureanu, usor amuzat, face o scurta demonstratie, din care rezulta ca statutul de incompatibilitate al activitatilor respective nu a existat.

Intre cele doua momente am asistat, spre dezamagirea mea, la o evolutie aproape penibila a directorului Antena3, care a marcat raspunsurile lui Ungureanu ba cu buze tuguiate, ba cu oftaturi adanci si fotogenice, ba cu degetul aratator peste buze, semn al unei concentrari maxime sau adoptand mina cu “ochi de chinez”, dand de inteles ca “il citeste” pe interlocutor pe dinauntru.

In tot acest timp Ungureanu a stat aproape impasibil la asediul lui Gadea, a si zambit, a devenit si serios, a atacat cand a fost nevoie si nu a dat nici un moment semne de nesiguranta. 

In cateva cuvinte, disputa dintre cei doi a fost un excelent prilej de a-mi confirma parerea despre Mihai Razvan Ungureanu, care l-a determinat pe Mihai Gadea sa-si arate destul de repede limitele. Am avut impresia ca urmaresc un meci de fotbal in care echipa mai puternica nu se intrebuinteaza decat atat cat trebuie pentru a castiga meciul ...  

Cititi, o sa va puna pe ganduri: Despre parinti inteligenti

"Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.

Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul?O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT?Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:  ·        Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.  Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.  Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.       ·        Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea  Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.  Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.    ·        Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.  A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.  Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”    ·        Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri  Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.  Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.    ·        Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni   A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem:  a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.  Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.    ·        Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare  Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.  Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.  PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.    ·        Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată  Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.  Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.  Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1.  A corecta în public 2.  A exprima autoritatea cu agresivitate 3.  A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4.  A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii 5.  A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6.  A nu te ţine de cuvânt 7.  A distruge speranţa şi visele  Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. "

Lectie video: TEOREMA CELOR 3 PERPENDICULARE (T3P)

Lectia video: T3P 

1. Explicatiile trebuie incepute cu SCOPUL PRACTIC al T3P si anume: gasirea punctului in care cade perpendiculara coborata dintr-un punct exterior unui plan, pe o dreapta continuta in acest plan, pentru ca fiind vorba de o figura "in spatiu" singurul "instrument" care se poate folosi este creierul. De fapt asta face T3P, determina pozitia punctului in cade perpendiculara din punctul exterior planului, pe dreapta data.
2. Cred ca ar fi util sa aratam practic cum se realizeaza o astfel de figura si sa valorizam astfel cateva explicatii care altfel ar aparea ca fiind ambigue si incomplete (time: 2.20-2.45).
3. Trebuie insistat din cand in cand, suficient de des, pe scopul principal al aplicarii T3P, mentionat la pct.1., pentru ca celelalte elemente sunt doar "constructii ajutatoare" care completeaza figura si "ajuta" la rezolvarea problemei.
4. Trebuie avut in vedere ca lectia respectiva este destinata elevilor de clasa a 8-a si prea multe consideratii teoretice (time:2.40-4.02) sunt de natura sa "mascheze" axul central al teoremei, mentionat la pct.1.
5. Time:7.50-8.35: "Reciprocele sunt foarte usor de retinut: relatia... trece la... si relatia ... trece la ..." Reciprocele , la fel ca oricare alte teoreme se retin foarte usor daca se specifica in mod repetat si clar SCOPUL PRACTIC SAU SITUATIA PRACTICA IN CARE SE APLICA !!!.Explicarea celor doua reciproce trebiue sa inceapa cu scopul lor si sa se evite "contorizarea" permanenta a relatiilor din ipotezele teoremelor ("avem 5 relatii", "avem 2 relatii", "reciproca a 2-a are 5 relatii care conduc la un rezultat..."
6. Explicatiile trebuie sa fie mai cursive, fara timpi morti, pentru ca elevii trebuie sa fie "tinuti" concentrati la treaba pe care o facem acolo.
7. Fondul muzical este prea puternic, iar melodiile alese sunt prea cunoscute si pot distrage atentia de la ...T3P.

Le joueur du match : Banel Nicolita

Dijon - Saint-Etienne 1-2

Banel Nicolita symbolise la belle forme des Verts. A nouveau aligné sur le côté droit, l’international roumain a livré une prestation de haut-niveau durant la première période, en étant notamment à l’origine de but de Sinama-Pongolle. Moins en vue après le repos comme la grande majorité de ses coéquipiers, il a fait le job défensif.
(Sursa: www.sport24.com)
Décisif hier soir , Banel Nicolita enchaîne les bonnes prestations avec l'ASSE. Malheureusement pour Christophe Galtier, le Roumain sera absent contre le PSG. 
(Sursa: http://www.le10sport.com)

Articol elogios in presa franceza la adresa lui Banel: "Nicolita, un vent de fraîcheur sur la Ligue 1?"

"Joueur atypique en Roumanie, Banel Nicolita est passé de l'ombre à la lumière dans le Forez en un rien de temps. Au point de devenir la nouvelle coqueluche de Geoffroy-Guichard...

Un pari low-cost

Qui connaissait Banel Nicolita en août dernier au moment où le trio Romeyer-Rocheteau-Galtier sortent de leur chapeau le capitaine du Steaua Bucarest? Les chroniqueurs s’amusent de l'arrivée du Roumain dans le Forez, faisant rapidement le parallèle douteux avec la chanteuse du (presque) même patronyme. Les tabloïds anglais se gaussent à l'idée de voir un membre de la communauté Rom franchir la frontière de l'empire sarkozyste...Bref une énième blague de mauvais goût du patriarche de la maison verte. Le joueur étant arrivé à prix cadeau (0,7ME soit dix fois moins que Bergessio), peu importe puisque le club ne prend pas un grand risque, le joueur triplant son salaire (0,4ME annuels) par la même occasion. Tout le monde est content quoi qu'il advienne serait-on tenté de dire...

Doublure de la doublette de "tout-droits" (copyright Daniel Riolo de RMC) composée de Sako et d'Aubameyang, le numéro 25 stéphanois attend alors son heure de longues semaines. Le peuple vert commence même presque à se faire une raison. Après avoir écœuré Augusto Fernandez et Gonzalo Bergessio, Christophe Galtier semble parti pour tuer le Roumain à petit feu...

Hasard du calendrier, le onze des Carpates reçoit les Bleus le 6 septembre dernier, et la nouvelle recrue des Verts est titularisée dans le couloir de Patrice Evra.  Certes, l'Alain Delon des salles de presse est loin d'être l'assurance tout risque à son poste, mais Nicolita montre ce soir-là que sa réputation de combattant n'est pas usurpée. Dans une équipe forézienne où la technique collective n'est pas le point fort, son coup de patte pourrait en outre rendre de précieux services se dit-on à ce moment là...

Un joueur atypique

Finalement le dénommé Banel est titularisé pour la première fois à Gerland lors du derby rhône-alpin pour ne plus sortir de l'équipe, et pour cause...

Le Roumain score dès le match suivant face à Montpellier, et récidive lors de chacune de ses apparitions à Geoffroy-Guichard. Relayeur, récupérateur, ailier, tireur de coup de pieds arrêtés, passeur, buteur, il en devient même presque hasardeux pour le spectateur non averti de déterminer à quel poste évolue le natif de Faurei!

Forcément, car si  Banel amuse ses coéquipiers par ses échauffements les coudes relevés et par sa bonne humeur, sur le terrain, l'ancien chouchou de Bucarest ne laisse pas une miette de terrain à ses adversaires. Et lorsqu'il trouve la faille, ses célébrations sont dignes d'un Super Pippo transcendé à chaque fois qu'il pourfendait les filets adverses. Les médias roumains prennent alors un malin plaisir à suivre les aventures de l'enfant du pays à l'autre bout du continent. GSP.Ro compte même les points entre le Stéphanois, et Gabriel Torje, ancienne star du Dinamo (guerre de clocher oblige), et nouvelle recrue d'Udinese. Et à ce jeu là Banel mène haut la main avec ses trois réalisations en huit matchs contre zéro pour le Frioulan...

Revers de la médaille, à force d'aller au charbon, Nicolita sera suspendu pour la réception du PSG le 21 décembre prochain pour accumulation de cartons. Une certaine frustration pour le peuple vert ne saurait lui en tenir rigueur après avoir longuement scandé son nom samedi dernier face à Caen (2-0).

A l'heure où les recruteurs français restent enfermés dans une logique de dénicher le futur Drogba, ou d'enrôler le nouveau Brésilien à la mode, l'arrivée de Nicolita dans le Forez semble totalement dénoter...De la bonne humeur, de l'humilité, de la sueur, des buts...Et si finalement c'était ça le foot?"
(Sursa: http://www.spacefoot.com)

Aprecierile sunt cel putin favorabile, daca nu excelente; toata problema sta la Banel Nicolita care trebuie sa aibe puterea de a ramane modest, fara ca acest gen de aprecieri sa-i poata "lua mintile" ! Pentru ca tentatia e mare.

Articol al lui Andrei Vochin ("Gazeta Sporturilor")

Bravo, Martinovici!

Imaginile Digi curg cu cinism. Un cretin pătrunde pe terenul de joc cu nonşalanţa unui alergător din parc. Stewarzii îl privesc ca pe un practicant de jogging. Pumnul cretinului pluteşte prin aer şi se înfige în urechea lui Galamaz. Înainte de cădere, stelistul primeşte şi flegma de dispreţ a nemernicului. Un trişor care nici măcar nu a avut decenţa smardoiului de a-l provoca la o luptă dreaptă, de a-i atrage atenţia că-l va lovi.

Lumea celor care aveau altă treabă pe stadion, jucători, arbitri, antrenori, e şocată. Primul care reacţionează e sîrb, la dracu'! Novak Martinovici are prezenţă de spirit. Încearcă să-l oprească aşa cum poate. Îi dă un picior zdravăn din săritură, apoi, ca să-l stăvilească, îl ia la picioare. Vine şi Stanca, mai timid. În timp ce steliştii vor să-l oprească definitiv, ca nu cumva să mai fie vreo victimă, jucătorii Petrolului încearcă să-l protejeze pe agresor. Arbitrul intervine şi-i elimină pe Martinovici şi Stanca.Răzvane, tu ştii ce spun. De aceea mă adresez doar lui Novak, pentru că el nu e de pe aici. Din această ţară în care noi, oamenii de rînd, plătim cu impozitele noastre forţele de ordine pentru a fi apăraţi. Din ţara asta în care jandarmul se întoarce cu spatele la agresor şi ceartă victima. Din România-n care 40% dintre cei care omoară pe şosele din culpă scapă fără o zi de puşcărie. Din ţara unde n-ai voie să-i bagi mîna în gît hoţului care-ţi intră-n casă de teama proceselor de tip aviatorul Iovan. Din spaţiul în care progenituri de Plăcintă calcă oameni cu maşina şi viaţa curge mai departe. Pentru ce ai făcut aseară, dă-mi voie să te felicit! Să-ţi spun un sincer "Bravo!" pentru că ai înţeles primul că locul în care te afli e o junglă în care cei plătiţi să ne apere ne rîd în nas, iar cei ce ne omoară se pregătesc să devină eroi.

"Maestrul si...trompeta"

Motto:

«ŞI V-AŞ RUGA, DE-ACUM ÎNCOLO, DACĂ NU DORIŢI 

SĂ PĂRĂSIŢI ACEASTĂ EMISIUNE, 

SĂ RĂSPUNDEŢI LA ÎNTREBĂRILE PE CARE 

VI LE ADRESEZ ÎN MOD DIRECT.»

Ce ti-e si cu prostia asta, dom'le ! Te face de rusine cand nu te-astepti, adica intotdeauna...

Am vazut deunazi la "Realitatea TV" o emisiune care l-a avut ca invitat pe actorul Dan Puric. Am crezut initial ca e vorba despre una din obisnuitele conferinte ale Maestrului, cu care acesta i-a obisnuit pe cunoscatorii activitatii sale. De fapt, moderatoarea emisiunii, disperata Andreea Cretulescu, a incercat sa-l inregimenteze pe invitat in formatul obisnuit, adica ea propune o serie de subiecte despre evenimente petrecute recent, iar invitatii comenteaza pe marginea acestora, in general aproband abordarea critica si chiar tendentioasa uneori, a moderatorului.

Necazul este ca in acea seara invitatul n-a acceptat statutul de "executant" si a predat in direct si gratuit o lectie de televiziune, despre cum ar trebui sa functioneze o astfel de institutie. Pe scurt, cand Cretuleasca il intreba pe invitat ce parere are despre cazul propus, in mod surprinzator Dan Puric folosea prilejul pentru a pleda pentru o televiziune eficienta, care sa promoveze valori si modele si care sa trateze sursa raului din societate si nu efectele sale. 

Am asistat astfel la o corectie in direct, in cursul careia Maestrul atat a dat-o pe saraca Cretuleasca cu capul de toti peretii studioului, incat la sfarsitul emisiunii toata activitatea macheozei si coafezei se spulberase fara urma...

Nu stiu ce efect a avut aceasta lectie de televiziune asupra realizatorilor din media-TV, dar un lucru este sigur: Dan Puric nu va mai calca multa vreme in studiouri in care se desfasoara astfel de emisiuni. Si e mare pacat, pentru ca toti jurnalistii astia facuti la "apelul bocancilor" si de catre tot felul de facultati de calitate indoielnica, ar avea enorm de invatat de la un om ca Dan Puric.

"De partea lui Huidu" ?

Actualitatea clasicilor: Cristian Tudor Popescu

(http://onlinecocktail.blogspot.com)

"Sentimentul romanesc al fiintei in gip 
Autor: Cristian Tudor POPESCU
2 august 2004 

De la Dacia neagra cu numar mic la gip. Iata una dintre sintezele posibile ale chenzinei de ani trecuti de la Ceausescu incoace. "Lumea buna" de pe vremuri tinea si ea sa-si afiseze distanta fata de "guvizi" (apud Sechelariu), dar o facea doar prin culoare si numar, Dacia era tot Dacie. Intr-o ciocnire frontala aveau sanse egale sa dea ortul popii si activistul, si securistul, si amarasteanul. Acum, cand o consoarta de senator se repede cu gipanul lansat la 140 km/h direct intr-o Dacie nevinovata, care circula regulamentar, fara sa deranjeze pe nimeni, nefericitii din Dacie mor ca puii de gaina, iar madam senator scapa cu ceva fracturi. De ce intra madam senator berbeceste in cine se nimereste? De ce nu numai burdihane cu trei randuri de gusi, cu barba sau fara, fac partie imprejur la volanul gipanului, dar si dudui subtiri, blondute, rujate intens, sunt fiare cand au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul romanesc al fiintei in gip. Vehiculul asta e inalt si greu. Te sui si te uiti de sus la gandacii care misuna in trafic. Sasiul e ranforsat cu drugi de otel, bara de protectie din fata arata mai degraba ca un pinten de atac, ai superfrane, airbaguri, poti sa prinzi 140 km/h doar gadiland nevrotic pedala de acceleratie. Te simti ca un tanchist dand iama in infanteristi. Ti se pare de bun simt ca toata lumea sa fuga din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipai din faruri si bagi viteza. Gipul nu simte gropile si abia salta trecand peste trupuri. La urma urmei, fraierii facuti terci, altfel destinati unei morti anonime, ar trebui sa se simta onorati ca au fost calcati de un cauciuc Dunlop sau Michelin apartinand masinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lasau striviti de carul festiv Juggernaut pentru a se reincarna intr-o casta superioara. La televizor, toata stabimea politico-afacerista a zilei, de la stanga la dreapta, se arata adanc preocupata de soarta celor multi si nefericiti. Toti vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale, de omul necajit care trebuie musai ajutat. Umanisti, filantropi, facatori de bine, pomanageri, sfinti, asta sunt mai-marii nostri pana se suie in gip. Dupa aceea, pe sosele, avem imaginea adevarata a bestiilor feudale sub care traim. Gipul e armura si calul inzauat din inaltul caruia baronul se uita la iobagii buluciti in praf. Si pe urma se duce si vorbeste de solidaritate sociala si de spiritul comunitar european care trebuie sa ne anime. Tot auzim si vedem ca societatea romaneasca s-a polarizat, ceea ce e adevarat, dar polarizarea se face nu numai dupa avere. Gipul inseamna, desigur, cateva zeci de mii de euro, inseamna un consum enorm si inutil de petrol pe suta de km pentru a transporta una sau doua persoane. In superbogata America exista pe autostrazi un culoar, lipit de axul drumului, numit HOV - High Occupancy Vehicles. Pe el au dreptul sa circule, cu viteza mai mare, numai vehiculele cu mai mult de trei persoane in cabina - se incurajeaza astfel asocierile intre proprietarii de masini, rezultand economie de combustibil si mai putina poluare. La noi inseamna o adevarata gherila urbana sa-i impiedici pe smecherii cu bani sa dea buzna in parcurile publice fiecare la volanul gipului sau. Romania se polarizeaza si in functie de caracterul oamenilor in umilitori si umiliti. Apar tot mai multi insi care nu se simt cu adevarat bine decat umilindu-i pe cei din jur, avand ce nu au ei, permitandu-si ce nu-si permit cei multi. Umilitorii se hranesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalti. Ei nu se simt mari decat daca reusesc sa-i faca pe altii sa se simta mici. Averea devine in primul rand un mijloc de a umili. Si, iata, de a ucide. Poate asta e cheia votului din acest an electoral pe care domnii politicieni, atat de la Putere, cat si din Opozitie, n-au inteles-o: mai mult decat un vot impotriva saraciei sau coruptiei, un vot impotriva umilintei."

Adio, Cataline !

(foto: http://punctulpeignat.ro/a-murit-catalin-neagu-tobosarul-de-la-timpuri-noi-dumnezeu-sa-il-odihneasca/

Cand am citit intr-un jurnal stirea ca Toby Neagu, fostul baterist al trupei "Timpuri noi" a murit in urma unui infarct mi-am zis ca poate nu e real, poate este vreo farsa in stilul in care se fac acum, adica fara nici o limita a bunului simt. Am recitit articolul si in timp ce parcurgeam randurile despre nefericita veste, mi se derula in minte un film cu un singur personaj ... 
Povestea incepea la inceputul anilor '90, cand unul dintre cei mai buni studenti ai Facultatii de Metalurgie a venit la mine in birou si pret de vreo 2 ore am avut o discutie absolut agreabila, discutie care se intindea de la oameni si viata lor, pana in lumea pragmatica a metalelor si a rostului lor pe pamant. Sa nu uitam ca acestea se petreceau in  perioada de cautari si, vai, sperante, de dupa decembrie 1989, cand astfel de subiecte pareau cat se poate de justificate. 
Interlocutorul meu tocmai termina printre primii Facultatea de Metalurgie si nu parea prea preocupat de faptul ca in domeniul pe care il studiase nu existau perspective. Si de aceasta data, ca si cu alte ocazii, mi-a dovedit ca este un om cu o cultura deosebita si cu o educatie pe masura, dar mai ales cu o inteligenta sclipitoare, conditii care i-au permis sa termine facultatea "la pas" si cu rezultate excelente. Ne-am despartit atunci pe holul de la etajul unu al Catedrei de Metalurgie Fizica, dupa ce, vesnic nelinistit, tocmai imi impartasise o idee de-a lui despre un  utilaj cu cateva imbunatatiri absolut spectaculoase. 

Apoi, timp de ani buni l-am mai intalnit, pe fuga,  de cateva ori, prin orasul aglomerat si innebunitor. De mai multe ori "l-am intalnit" fugitiv in secvente pe la vreo televiziune care indraznea sa transmita cate ceva cu nonconformista trupa "Timpuri noi".

"Filmul" se incheie cu a doua secventa, care se desfasoara la cabana Balea Lac, parca intr-un loc ales de Catalin pentru niste ipotetice filmari. Studentul de altadata era acum un barbat de vreo 40 de ani, dar parca si mai rebel decat in studentie, cu coafura lui originala, cu un aer de-a dreptul scandinav, care, nu stiu de ce, ma ducea cu gandul la Ian Anderson si, in orice caz, o aparitie care nu te invita sa te apropii ... Bucuria revederii a fost pentru mine extraordinara si intr-o ora ne-am reactualizat amintirile, parca continuand discutia intrerupta pe holul de la etajul unu al Catedrei ... Ne-am despartit fara prea multe formalitati, cu urari scurte si clare, aproape ingineresti ...

Peste vreo 5 ani aveam sa citesc intr-un jurnal stirea ca Toby Neagu, fostul baterist al trupei "Timpuri noi" a murit in urma unui infarct ... 

Dumnezeu sa te odihneasca, Cataline ! 

NICOLITA apreciat de presa franceza, dupa meciul contra Frantei

"06/09/2011


Nicolita séduit déjà
«C’est une bonne pioche pour l’ASSE». La formule de Jean-Michel Larqué, commentateur du match Roumanie – France (0-0), a bien résumé la performance de Banel Nicolita. Très actif sur l’aile droite, le néo-Stéphanois s’est montré à son avantage pendant l’intégralité de la partie. En première mi-temps, il s’est procuré les deux occasions roumaines les plus franches : ses coups francs directs ont obligé Lloris à deux belles détentes pour repousser le ballon. Après la pause, le n°16 de la Roumanie a continué de prendre les meilleures initiatives offensives. Son travail défensif fut également précieux : il a notamment permis de bloquer Ribéry."


(http://www.asse.fr)

S C U Z A R U L

(Scuzar - individ care e convins ca daca se scuza permanent dupa ce greseste, greselile ii vor fi si uitate)

Lumea il cunoaste pe Adrian Mutu nu de ieri, de alaltaieri, ci de pe cand juca fotbal pe undeva prin Arges si era privit ca o speranta a fotbalului romanesc. Multi chiar credeau ca el va fi, in sfarsit, inlocuitorul "regelui" Hagi. Si acestia nu au fost departe de realitate, cel putin o perioada, pana cand briliantul in devenire si-a inceput binecunoscuta suita de gafe mai mult sau mai putin "istorice", gafe care l-au indepartat definitiv si ireversibil de civilizatul Gica Hagi. 

Dupa fiecare gafa, Adrian, spasit si bine "educat" si-a cerut scuze. La inceput mai greu, probleme de exprimare, deh, apoi din ce in ce mai usor, respectand astfel binecunoscuta si sanatoasa regula: "Nici o gafa fara scuze". In consecinta, in ultimii 10 ani de zile am auzit scuze si dupa ce a incheiat "sesiunea de liniute" de la Chelsea, si dupa ce si-a incheiat "cura de slabire" cu sibutramina, dar si cand i-a aplicat in mod reflex o corectie fizica unui ospatar care avea pretentia absurda ca el, "Briliantul", sa-si plateasca consumatia, bineinteles nealcoolica. Tot la fel s-a intamplat si la cea mai proaspata gafa a omului nostru, cand numai un nebun ar fi incalcat regulamentul durului si orgoliosului Victor Piturca. Evident si de data aceasta am vazut niste scuze "cerute" cuviincios, pe un ton scazut si cu privirea in pamant.

Acum nu trebuie sa se inteleaga de aici ca n-ar fi frumos sa-ti ceri scuze intotdeauna, dar Mutu parca s-a obisnuit sa-si ceara scuze. Nu e rau, e chiar foarte bine ! Problema e ca omul nostru a ajuns sa-si inchipuie ca odata cu scuzele vine si uitarea faptelor respective si ca lumea va crede la nesfarsit in sinceritatea lui. 

Cineva spunea ca poti pacali o data pe toata lumea, poti pacali tot timpul o persoana, dar nu poti pacali tot timpul pe toata lumea.

Un lucru este clar: greselile le intelege toata lumea, dar sa nu inveti niciodata nimic din ele e o dovada crasa de prostie. Si Mutu e deja suspect de asa ceva.

De urmarit: tanarul chitarist RADU MARES

GOLANII SPORTULUI

Asistam in ultimile zile la o ofensiva disperata a unor indivizi exponentiali pentru modul execrabil in care merge sportul romanesc, impotriva unor incercari jurnalistice de a ridiculiza impostura, incultura si spiritul de gasca care conduc in Romania acest domeniu.

In primul rand e vorba aici de eliminarea din grila de programe a ProTv-ului a emisiunii “Pe bune”, realizata de Radu Banciu si Mihai Mironica. Emisiunea cu pricina reusea sa adune o audienta bunicica pentru ora la care era difuzata, era o emisiune  obiectiva si plina de umor inteligent (“rara avis” in media romaneasca) , chiar daca nu eram intotdeauna de acord cu cei doi care o moderau. Am vazut in locul acestei emisiuni amicalele Stelei cu echipe de valoare indoielnica, meciuri pentru care se spune ca Gigi a primit cate 50000 de euro. Toata lumea stie de-acum ca exasperat de ironiile si sarcasmul celor doi, Gigi a intervenit la varful trustului Pro si a obtinut scoaterea emisiunii din grila si inlocuirea ei cu vestitele amicale. Si cum prezenta Stelei pe sticla ProTv-ului inseamna puncte in plus in audienta postului, ce mai conteaza cateva voci suprimate de catre televiziunea care declara ca pretuieste la maxim democratia si libera exprimare. Bineinteles – pana la bani.

Un alt fapt care se incadreaza in aceeasi categorie a “cenzurii de gasca” este legat de “pedepsirea” comentatorilor meciului de handbal Oltchim-Podgorica (21-20) din Liga Campionilor, transmis de DigiSport.  Pentru “indrazneala” lor de a o elogia pe Anja Andersen si de a-i critica pe vesnicii si prafuitii  “Tadici si compania”, deci pentru parerile lor, Costi Pruna a fost suspendat de la microfon, iar George Parvan a fost trimis sa comenteze meciuri de handbal din Campionatul National.

Daca mai adaugam aici si faptul ca Gigi Becali vorbeste cate o ora pe la emisiunile unora ca Samuila sau Naum, care-l asculta cu o placere orgasmica sau ca personaje tragicomice ca fratii Becali sau Mitica Dragomir sunt invitate pe la emisiuni unde scuipa si la propriu si la figurat in toate partile, putem avea adevarata dimensiune a fenomenului pe care il constatam. Sportul romanesc , ca de altfel cele mai multe din domeniile economice si sociale, este controlat de niste gasti bine organizate, formate din baieti cu trecut glorios in ceeace priveste conflictele cu legea scrisa si nescrisa. Nume cunoscute, ca Becali, Padureanu, Dragomir, Gheara si alti smecheri profita la greu de pe urma pozitiilor lor privilegiate in sport, iar cand interesele financiare coincid li se mai alatura si sefi de mari trusturi media, in mod direct sau prin palmasi umili de presa.

Doar pură şi autentică prostie umana ...

 Motto : Tupeul e forma agresiva a prostiei.

Faptul ca politicienii romani sunt complet rupti de realitatile acestei nenorocite tari care-i suporta cu o  inexplicabila rabdare, nu mai este demult un lucru de demonstrat si devine pe zi ce trece din ce in ce mai evident. Asa dupa cum am mai afirmat pe acesti baieti veseli, care populeaza probabil  ilegal si evident ilegitim peisajul politic romanesc, nu-i intereseaza de loc, dar absolut deloc care sunt problemele cu care se confrunta romanii de rand, adica aceia care, muncind sau nu, se chinuie sa traiasca sub limita unui trai decent, daca nu minim.

Recenta poveste a « telefonului izbavitor » dat de Andreea Vass, tupeistul consilier al lui Emil Boc, a explodat in media, avand diferite motivatii. Unii au afirmat ca madam Vass a facut trafic de influenta. Altii au aparat-o spunand ca daca nu era telefonul dat de domnia sa ministrului sanatatii nu se producea achizitionarea aparatului pentru Spitalul Curie. Ceilalti au replicat ca rezolvarea problemei aparatului a venit ca urmare a faptului ca mamica Vass a avut copilul in tratament la spitalul susnumit si de-aici a venit « necesitatea » telefonului. In sfarsit alte pareri au scos in evidenta ca atunci cand se doreste rezolvarea unei probleme extrem de importante exista si astfel de metode.  Rezultanta clara in acest caz este ca daca madam Vass nu avea copilul in tratament la Spitalul Curie, ea n-ar fi stiut nimic despre problemele cu care se confrunta oamenii de aici.

Eu cred ca peste toate motivatiile si interpretarile, partizane sau nu, se desprinde o singura concluzie : 

MAREA MAJORITATE A POLITICIENILOR NU AU NIMIC IN COMUN CU REALITATEA PE CARE O TRAIESC ALEGATORII CARE I-AU TRIMIS IN  PARLAMENT.

Ne tot intrebam de ce politicienii nu se ocupa de problema saraciei, de problema coruptiei, de problema sanatatii, de problema educatiei, de problema justitiei, de problema creerii infrastructurii din transporturi, de problema creerii de locuri de munca, de problema constructiei de locuinte si de atatea si atatea probleme, pentru care nu odata oamenii simplii gasesc solutii la fel de simple, solutii de bun simt, care ar putea conduce la rezolvari. Raspunsul este simplu : pentru ca baietii nu au aceste probleme. Ei nu se confrunta cu astfel de probleme, pentru ca ei traiesc intr-o lume paralela cu cea reala, o lume unde toate aceste probleme se rezolva pana in momentul cand ar putea sa ajunga la nivelul lor. Toate institutiile, cand aud ca e vorba de vreun parlamentar se grabesc sa-i rezolve problema fie din interes, « ca poate o sa avem si noi nevoie candva de o vorba buna », fie de frica, « ca cine stie ce control ne mai trimite pe cap ».

Baietii din politica habar n-au cat costa painea, carnea sau curentul electric, ei habar n-au unde se poate face piata sau cum se procedeaza pentru a face RAR-ul unei masini. Si toate acestea pentru ca au oameni care fac asta pentru ei sau pentru ca problemele se rezolva rapid prin exces de zel.

Baietii din parlament nu au cum sa stie cum se traieste in viata reala pentru ca ei nu fac parte din aceasta. Ei iau contact cu viata reala doar atunci cand vreun nenorocit disperat se arunca de la balconul salii Parlamentului, pentru ca nu are cum sa-si mai creasca copiii sau atunci cand apele se revarsa si iau cu ele casele oamenilor, iar seful de partid ii goneste pe toti pe teren pentru « a fi mai aproape de oameni »…

Expresia cea mai clara a alienarii* evidente de care dau dovada acesti indivizi este, fara indoiala, gestul consilierului economic al lui E. Boc de a-i telefona ministrului sanatatii si a-i cere sa gaseasca de unde stie el un million de euro pentru a cumpara aparatul respectiv pentru spitalul unde madam isi trateaza copilul. In conditiile in care nu se gasesc bani pentru continuarea functionarii unor scoli, pentru salarii decente pentru dascali, pentru compensarea medicamentelor pentru copii si functionari si pentru atatea altele, am primit un exemplu clar de cum se poate rezolva o problema de un million de euro la nivel inalt. Deci daca un million se poate rezolva cu un telefon, ne dam seama ce se poate rezolva printr-o intalnire directa… De fapt oamenii asa lucreaza, pentru ca altfel nu se pot explica nici nepasarea cu care ne trateaza de 20 de ani incoace si nici viteza excesiva (mult peste limita legala) de imbogatire. Ei au afaceri personale de rezolvat, ei sunt ocupati numai si numai cu afaceri din care sa castige in primul rand ei ca indivizi si cu tot neamu' lor, pentru ca, nu-i asa, poporul asta da-l dracu’ ca e puturos si toata ziua se plange, cerseste si, de fapt, ne cam si incurca…

P.S. Madam Vass, persoana care il consiliaza pe Boc pe plan economic, habar n-are ce inseamna, de exemplu, a lucra in trei schimburi. La o emisiune unde a fost invitata (presupun ca a fost invitata) a venit vorba de lucrul in trei schimburi al mamelor, iar specialista a replicat vehement ca nu-si inchipuie cum o mama ar putea sa lucreze 24 de ore pe zi, starnind si ilaritate si indignare. Daca acesta este nivelul specialistilor guvernamentali, nu e de mirare ca de cand ne-a luat criza prin surprindere nu am auzit de nici o masura constructiva, de nici o masura care sa poata duce la efecte economice pozitive, ci numai de taieri de salarii, de pensii, de ajutoare, adica de masuri pe care le-ar putea lua orice neispravit care s-ar afla vremelnic pe un scaun si ar vrea sa faca rost de bani.

_________________________

ALIENÁRE s. f. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare. ◊ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație. (< aliena) 

CE-ATI AVUT CU CARTU ?

Traim intr-o tara in care spadasinele, rugbystii , hanbalistele, boxerii sau gimnastele fac istorie pentru Romania, iar stirile au pe prima pagina antrenori care sparg geamuri cu picioarele, certuri in care conducatori de cluburi folosesc un limbaj de mahala sau secvente in care derbedeii din fotbal ii scuipa pe moderatorii emisiunilor la care sunt invitati.

Traim intr-o tara in care doi potentati dubiosi din fotbal sustin ca nu s-au jignit, ci doar s-au adresat unul altuia cu epitetele « zdreanta » si « oligofren », deci nu s-a intamplat nimic rau…

Traim intr-o tara in care in mod curent, in diviziile inferioare de fotbal, se produc agresiuni verbale sau fizice asupra arbitrilor sau observatorilor, iar spaga circula libera pe strada si raspunde la nume cunoscute din fotbal, in timp ce presa semnaleaza doar din cand in cand cate un caz si numai daca este f.f. spectaculos, adica « da bine pe sticla » si nu deranjeaza pe oarecine....

Traim intr-o tara in care seful Scolii de antrenori se dovedeste in cele mai multe cazuri complet depasit de evenimente, in cazul lui Cartu sustinand ca gestul nu e unul singular, nici pentru Cartu, nici pentru antrenorii romani, in general si ca se gandeste (in ceasul al 12-lea ?) ca s-ar impune ceva controale oftalmologice, cardiologice sau psihice la admiterea la Scoala de antrenori. Omul apare evident ca « picat din Luna » daca a asteptat sa apara un gest de o badaranie extrema pentru ca sa se gandeasca la masuri de acest gen.

In tara in care traim « sportul rege » - fotbalul – isi conduce regatul purtand pe cap o coroana coclita si patata de noroi – dovada clara ca mesterul care a confectionat-o a folosit un material care in mod sigur nu e aur, ci o alama de proasta calitate. Iar in acest «regat al absurdului vulgar», in care regula este ca « anormalul este normal », noi il concediem pe Cartu pentru un gest care se incadreaza perfect in regula. Evident ca daca aveau intr-adevar probleme de verticalitate morala, conducatorii de la CFR Cluj aveau solutia simpla de a nu-l angaja pe Cartu, date fiind antecedentele acestuia, cunoscute de toata lumea.

Si atunci nu e justificata intrebarea « Ce-ati avut cu Cartu ? »