Ce salarii, ba? La munca! Ce pensii, ba? La groapa!

CEI MAI MARI 10 EROI BALCANICI (!)

"Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?"

"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.

Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.

 Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.

Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.

Si atunci ne-a cuprins invidia...

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?"

Dan Puric

BRAZILIA A INCEPUT CARNAVALUL

Brazilia a inceput carnavalul pe care si-a propus sa-l castige pentru a 6-a oara. Am recunoscut abia acum "asteptata" echipa a Braziliei, care a predat cateva lectii de samba fotbalistica.

Africanii, catalogati de multe ori pe nedrept ca "primitivi", n-au stiut sa piarda si din minutul in care Elano a terminat de predat lectia, au incercat pe toate caile sa confirme epitetul amintit. Ei au dovedit ca au stiinta distrugerii unui joc de fotbal si o fac extrem de natural, prin faulturi grosolane, provocari si lipsa de luciditate.

ROMANIA INTRECE RUSIA (LA HANDBAL)

Nationala masculina de handbal a Romaniei a reusit sa demonstreze simultan doua lucruri aparent contradictorii: in primul rand ca poate invinge orice adversar si in orice conditii si in al doilea rand ca este foarte inconstanta. Victoria cu Rusia le-a aratat pe ambele in mod clar. Oricum, se vede "mana" lui Vasile Stanga, "tunarul" nationalei de acum cateva decenii. Daca ar scapa de oscilatiile in evolutii, baietii nostri ar putea "pune la punct" mai multe echipe care au crescut mult in ultimii ani si carora, pe vremea lui Vasile Stanga, le dadeam lectii de handbal in mod gratuit si foarte... oficial, adica pe la Campionatul Mondial sau pe la cel European...
(actualizare la cateva zile dupa meci): Bineinteles ca mass-media nu e interesata de acest eveniment, pentru ca nu e cu Gigi Becali, nu e cu Mutu si liniutele lui si nu e cu Bomba Sexy a lui Tanase...

GERMANIA - SERBIA 0-1

Antic a stricat o senila a Pantzer-ului si i-a incetinit putin marsul, dar se pare ca directia Germaniei e buna si nemtii se pregatesc in mod meritat sa intre in etapa a doua a Mondialelor.

FRANTA - MEXIC 0-2

Franta - inca o echipa care habar n-are ce cauta in Africa de Sud.

SPANIA - ELVETIA 0-1

Asa se intampla atunci cand pleci la un turneu final cu aroganta si cu un singur gand: "...oare cine ne-ar mai putea bate la turneul asta?...". Asa se intampla cand uiti cine ii invata jocul pe adversari. Dar sa mai ai si tupeul sa acuzi arbitrajul intr-un meci contra Elvetiei, atunci cand te numesti Spania 2010, acesta este un semn ca nu ai inteles nimic din esec si ca perdeaua cenusie de pe ochi nu se da deoparte deocamdata...

DAN PURIC la PAUL RADU MIRCESCU

BRAZILIA - COREEA DE NORD 2-1 (!)

La 2 grade Celsius si in fata unei echipe mai ambitioase si mai iuti, Brazilia a aratat ca o girafa in jungla, adica vedea totul, dar era mai greu cu miscarile... Cei care de obicei "cad pe spate" numai la auzul numelor fotbalistilor cariocas au justificat apatia brazilienilor prin faptul ca, vezi-Doamne, turneul este lung si baietii si-ar cam dramui fortele, ca n-au accelerat la maximum, ca au resurse nebanuite bla, bla, bla... Chestia este ca Brazilia a aratat ca are unele dificultati la constructie, mai ales in fata unei echipe care nu-i lasa spatii si se agata de orice minge. Evident ca tehnic brazilienii sunt cu o clasa mai sus fata de multi nord-coreeni si se vedea asta din fiecare atingere de balon, dar daca nord-coreenii nu terminau benzina prin minutul 65 nu e exclus sa fi asistat la o surpriza de proportii. Sa speram ca vom vedea o alta Brazilie in continuare...

MIHAI EMINESCU +15 iunie 1889

Ai noştri tineri la Paris învaţă

La gît cravatei cum se leagă nodul,

Ş-apoi ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul,

Că-i vede-n birje răsucind mustaţă,

Ducînd în dinţi ţigara lungăreaţă…

Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă:

Stîlpi de bordel, de crîşme, cafenele

Şi viaţa lor nu şi-o muncesc — şi-o plimbă.

Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,

Ce au uitat pîn’ şi a noastră limbă,

Pretind a fi pe cerul ţării: stele

Germania - Australia 4-0

Tavalugul german a functionat perfect contra emotivei echipe a Australiei, iar scorul putea fi de 6-0 fara probleme. Germania se dovedeste a fi cea mai bine pregatita echipa care a jucat pana acum la Mondialul African. Spania va avea o concurenta serioasa la castigarea titlului.

Korea - Grecia 2-0

Joc slab al grecilor, care au marit presiunea asupra coreenilor numai pentru ca acestia s-au retras dupa 2-0. Credeam ca Herr Rehhagel mai poate ceva, dar m-am inselat. Dupa ce l-a introdus pe KAPETANOS parca s-au intetit centrarile la cap adresate "piticilor" SALPINGIDIS si GEKAS, care nici pana atunci nu dadusera randamentul asteptat, asa ca "romanul" nu a avut ocazia sa arate ceva. Cred ca l-a introdus pe KAPETANOS ca sa apara ca a avut o oarecare reactie la jocul rapid si precis al coreenilor, care daca ar fi castigat cu 4-0 nu ar fi trebuit sa mire pe nimeni.

VORBE DE DUH

"Furtul de portofele cere dexteritate. Furtul tuturor portofelelor cere dexteritate si un aparat de stat."                                                                                                                                                                 Traian Ungureanu

BMW - INVATAMINTE DIN TRAFIC

"Dobitocii

Proprietarii de beemveu, astia dobitocii, sunt de mai multe feluri. Cei bogati care si-au tras varful industriei si nu le mai pasa de nimic, au suferit mult la viata lor. Pana sa ajunga sa mearga in,concedii in Mexic, au ras copiii de ei in ciclul primar ca mancau de pe jos, au terminat liceul la coada clasei si in secunda doi, imediat dupa Revolutie, s-au apucat de biznis. 

Intai au vandut ajutoare, apoi si-au cumparat toale scumpe, ca sa nu dea de banuit si au plecat la furat. Intai in Italia, apoi in Franta, apoi in Germania. Acum au firme de componente electronice sau, daca au intrat in politica, sunt secretari de stat. Obisnuiesc sa le dea altora sfaturi despre viata si sunt zgarciti. Nu se face avere usor.

Vin apoi cei din clasa de mijloc, cu masini de pana in 15.000 de euro. Si ei au suferit, dar asa ajungi la stele. Au furat mai putin, asa, ca pentru deschidere, si observand ca cine da cu jula risca sa ajunge dupa gratii, s-au facut oameni cinstiti. Amintirea scolii profesionale le este draga, au invatat o meserie, n-au trebuit sa ramana la coada vacii. Asa au facut niste cheag in alte tari. Astia sunt rai. Se simt prost in fata celor cu scoala, nu constientizeaza, dar dau din coate ca sa devina sefi de tura. Vin in vacante incarcati de salami, pleaca inapoi cu oale cu sarmale. Te claxoneaza in trafic pana iti da sangele pe nas de nervi. Te ameninta cu bataia.

Si ajungem la categoria 5.000 de euro. Astia nu numai ca te ameninta, trac la fapte. Au in spate o bata de baseball, pentru ca viata e dura. Daca i-ai depasit, esti un om mort. Defuleaza in trafic tot ce-a inghiti subconstientul: corigente, bataie, umilinta, primul job la sapat santuri, al doilea la furat portmonee. Par fericiti, muschii sunt pentru ei singurul modus vivendi si-i exercita cu fala. Visaza la o masina mai noua, dar nu-i duce mintea sa fure mai elaborat sau sa-si deschida o mica afacere. Traiesc de pe azi pe maine si cand decid sa devina oameni cinstiti, se fac bodyguarzi.

Si mai exista o categorie. Mitocanul de beemveu care crede ca a evoluat, si-si ia masina cu patru cerculete (!). Astia sunt corigibili. Simt ca e ceva in neregula cu ei, si adopta un minim de conventii sociale. Devin domni.

Ce te faci cu mitocanul de beemveu? Il ignori, desi iti vine sa-i spui vreo doua. Sau te pui pe treaba, ca sa-ti iei si tu. Intr-o tara de mitocani e mai bine sa iti pierzi urmele."

Cristian Mihai Chis dixit.

Jo-Jo-Dan "facut" turceste

Jo-Jo-Dan a fost invins de mentalitatea orientala, chiar la ea acasa, de catre un baiat care nu stia prea mult box, dar stia destul din dedesubturile lui: lovituri in ureche, lovituri dupa ceafa si dupa "stop", lovituri cu cotul si cu capul si in sfarsit lovituri dupa "gong", sub privirile teatral agitate ale unui maimutoi care credea ca e arbitru de box. Rusinea a fost desavarsita de niste arbitri judecatori care sigur au vazut alt meci, probabil primul din viata lor. Singura sansa a lui Jo-Jo-Dan era sa-l faca KO pe turcalet; n-a putut pentru ca Selcuk s-a blocat aproape tot timpul cu manusile deasupra capului. Nu-i nimic, il asteapta data viitoare. Il va invinge numai daca va avea si el ceva forta in pumnii aia de fata mare.

Hai madam' Vergu hotaraste-te, intri sau iesi ?!

Problema:
Se da un butoi cu miere primit de la prietenii din vest, deci e din aia ecologica (sau "bio", ma rog...), cu o capacitate de aprox. 4 milioane de unitati conventionale; se mai da un roi de albine condus bineinteles de un Trantor, care nu face nici o miscare fara incuviintarea Albinei-sef. Se mai dau si niste foarte multe albine care trudesc in stupul condus de personajele amintite.
Se cere sa se determine cat timp va rezista albina-sef in aceste conditii in interiorul stupului, stiind ca va fi unic administrator al butoiului cu miere si luand in consideratie faptul grav ca mierea este f.f.lipicioasa...
Ipoteze simplificatoare: 1. Albina-sef are numai intentii bune
                                       vis-a-vis de butoiul cu miere;
                                    2. Albina-sef are numai intentii  vis-a-vis
                                       de albinele truditoare;
                                    3. Trantorul chiar exista si nu are intentii...;

Cea mai ingenioasa rezolvare va fi premiata !

REALITATEA a luat-o razna...

Sub titluri care anunta grozaviile produse in Guatemala de furtuna tropicala Agatha, CNN a publicat cateva fotografii socante ale unei gauri imense aparuta in mijlocul unor zone locuite..

 Am mai gasit alte doua poze similare pe un forum (mai jos).

Chestia este ca "stirea" a fost preluata si de REALITATEA TV, ceea ce este jenant. E clar ca sunt niste facaturi de grafica computerizata.

Daca CNN-ul poate fi banuit de manipulare, la REALITATEA nu poate fi vorba decat de prostie definitiva si neprofesionalism.

ION ANTONESCU † 1 IUNIE 1946

 

Util ar fi fost acum Maresalul...

Vezi mai multe video din Muzica

MICI CONTRA-DIETA

"Bucuresti, la 28 maiu 1920

Onorate Domnule Ofiter!
Pentru caci fiecare vizita a Domniei voastre, ca si cu 20 ani în urma cele ale tatalui Domniei voastre, dimpreuna cu cinstitul Conu Luca Caragiale este, pe lânga onoare, si un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc sa dau la rându-mi dovada de cavalerism, împartasindu-va la dorinta onoratei Dumneavoastre sotii, Doamna Mariuta Baciu, retetarul de preparare ai mititeilor nostri, care, dupa cum bine stiti sunt cei mai laudati din tot Bucurestiul.
Astfel dau dovada de încredere în Domnia voastra spre a nu trada nicidecum secretul deliciosilor nostri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tica Preoteanu, antemergatoriul meu la conducerea bucatariei Carului. Adresez aceieasi rugaciune si onoratei Dumneavoastre sotii, Doamnei mMariuta, celei mai desavârsite amfitrioane pe care sunt bucuros sa o fi cunoscut. Perfectiunea seratelor de cina din casa Domniilor voastre, la care, multumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotarârea sa va divulg taina celui mai de pret preparat culinar care ne cinsteste numele în capitala, în tara întreaga si în strainatate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, în stare finita de sapte pâna la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halba de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine statatoru. Ei îsi au originea în Balkani, provenind din Serbia, dar se întâlnesc si în Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria româneasca. Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea sa încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare sub forma de gustare.
Se ia carnita de vaca de la gât, fara a se îndeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cât mai bine si cât mai uniform. Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pâna la 150 de grame pe fiecare kilogram cântarit de carne. Nu se va lua în nici un caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decât sa strice gustul si sa ia din minunata savoare a mititeilor. Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii si condimente dupa cum urmeaza:
8 grame de piper proaspat pisat marunt
12 grame de cimbru uscat cât mai proaspat pisat marunt
4 grame de enibahar pisat marunt
2 grame de coriandru pisat marunt
2 grame de chimion turcesc pisat marunt
1 gram de anis stelat pisat marunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 lingurite de zeama de lamâie
1 lingura de untdelemn
1 capatâna buna de usturoi aromat si nu din cel iute

La cantitati mai mari de cinci kilograme, se va adauga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o masura mai mult din mirodeniile pomenite.
Se framânta carnea într-un vas pe masura timp de un ceas, adaugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamâie. Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin câte putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa câteva ceasuri la dezmortit si se mai framânta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatâna pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framânta odata amestecul pret de un sfert de ceas. Se da din nou la ghetar pâna a doua zi. Pret de trei ceasuri înainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se încalzi si inmuia; dupa trei ceasuri sau când s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvântat un ceas. Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungându-se din când în când cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur împrejur. Gratargii nostri întorc fiecare mititel doar de trei ori pâna este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, leapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare. Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc multi din asa numitii gastronomi prin birturi si bodegi mai ales prin mahalale, care din nestiinta ori din spirit de falsa economie înmultesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afara ca scad mai putin la prajit decât cei de carne de vaca, nu au pe departe gustul si savoarea mititeilor adevarati. O greseala mare mai este si zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominanta a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvalui Doamnei Mariuta acest mic secret, pe care stiu ca nu îl va da mai departe, asa cum nici eu nu-l voi dezvalui decât urmasului meu Maitre Cuisiner Sorin Luca plecat asta vreme prin tara intru cunoasterea clientelei si instruiri. Mititeii preparati de Dânsa sunt extrem de gustosi, dar simtul
meu gustativ mi-a dezvaluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat si al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Mariuta vor fi inegalabili!
Va astept luna viitoare când va întoarceti cu regimentul din manevre, dimpreuna cu Domnii Ofiteri Dinu si Vatache spre a savura o tava de mititei si câteva halbe împreuna!
Dorindu-va sanatate, voie buna si noroc, va rog a-i transmite umile sarutari de mâini Doamnei Mariuta, cea mai desavârsita gospodina si Doamna din inalta societate!
Dumnezeu sa va ajute!
Cu plecaciune,
Marian Ditu
Maestru Gastronom"

UKRAINA - ROMANIA 3 - 2

Cu atatea goluri si pe fondul unui ritm indarjit, meciul a parut mai scurt decat in mod normal. Cu un Ghioane care avea efectiv "burta"  (se si vede in poza) si se si misca  in consecinta, cu un Lobont care a facut mai multa gimnastica decat sa apere poarta (tot timpul a gesticulat parca ar fi fost un politist intr-o intersectie, mai si arata ba un deget, ba doua, adica dadea indicatii tactice, "dirija" echipa, ce mai...) si in general cu foarte multe nesincronizari, nici nu puteam ridica mai multe pretentii. Deocamdata inca il mai asteptam pe antrenorul Razvan Lucescu. Problema e ca nu prea mai este timp...

Jean Constantin a trecut in legenda...

Basescu in incompatibilitate...

Recunosc, am crescut in plin comunism. Unii zic ca se vede si acum...

Parintii mei (Dumnezeu sa-i odihneasca!) au fost niste oameni echilibrati zic eu, si chiar daca au fost in acelasi timp si credinciosi si comunisti au reusit sa nu cada niciodata intr-una dintre extreme. Si-au facut datoria profesionala acolo unde au ales s-o faca si au avut grija sa nu se abata pe cat posibil de la acest drum. Si nu in ultimul rand, m-au crescut foarte echilibrat, avand grija sa nu ma indoctrineze in nici un fel.

In aceeasi idee se inscrie si conceptia mea de exemplu despre monarhie: n-am inteles niciodata de ce trebuie sa accept ca sa ma conduca cineva al carui principal merit este de a se fi nascut cu un anumit nume. In acelasi timp apreciez in mod deosebit faptele oricarui om care se dovedeste prin acestea un patriot luminat, deci si atunci cand respectivului i se adreseaza unii cu “alteta” sau “sire”. Consider ca un om trebuie sa fie apreciat numai prin ceea ce face si nu prin cum se numeste sau prin ce spune.

Recunosc ca inghesuiala din decembrie ’89 m-a prins cu o parere nu foarte buna despre familia regala care a condus Romania pana la venirea comunistilor. Nici evenimentele ulterioare nu au fost de natura sa-mi schimbe parerile. N-am inteles niciodata ce a facut ex-regele Mihai in toata perioada in care noi ne-am delectat cu comunismul... Sub ce forma a existat opozitia lui la ceeace indura poporul roman? De ce nu am remarcat vreo pozitie publica a domniei sale in acest context?  In fine, dupa evenimentele din decembrie ’89, nu am inregistrat din partea ex-regelui decat niste incercari timide si smecheresti de a reveni in tara, pe fondul agitatiei create de niste babe isterice care chiar cred ca-l iubeau pe rege, insotite bineinteles de toata armata de oportunisti care se si vedeau sambelani, vistiernici, armurieri, paharnici sau mai stiu eu ce dregatori pe la o ipotetica curte regala.

In opozitie cu aaceasta situatie se situeaza Printul Paul de Romania si Printesa Lia, pe care i-am perceput ca pe niste oameni extrem de seriosi, intotdeauna echilibrati in declaratii, ponderati, educati si cu un evident “aer princiar”.

Am aflat zilele trecute ca Printul Paul de Romania si Printesa Lia si-au ales ca nasi ai copilului lor pe Traian Basescu. Parinte spiritual, deh... Aici a aparut marea mea dezamagire: toata conceptia mea se naruia in timp ce urmaream pe televiziuni spectacolul botezului princiar, in care dantuiau in aceeasi hora Printul Paul, presedintele Basescu, consoartele... Ce or fi gasit oamenii acestia la nasul ales nu-mi pot da seama! Ce sfaturi poate da un om ca Basescu unui Print? Banuiesc ca un Print trebuie sa fie un om cinstit, educat, sa aiba o cultura deosebita, sa vorbeasca frumos si corect, sa-i pretuiasca si sa-i respecte pe semenii sai, sa nu minta, sa nu fie razbunator, sa fie un adevarat prieten, sa nu fie oportunist, sa nu fure, sa nu fie ipocrit, deci ce sfaturi ar putea sa-i dea nasul ales? Basescu se afla deci, in incompatibilitate cu "functia" de nas pentru ca el nu poseda "de fel" competentele necesare...

Recunosc, am gresit! Am apreciat gresit niste oameni, numai dupa imaginea lor. Cum au apucat sa faca ceva au si aratat cine sunt in realitate.

Sper totusi sa-si dea seama intr-un tarziu de eroarea in care au intrat. Chestia este ca atunci vor trebui sa faca ceva pentru micul Print care, nu-i asa, va “deschide ochii pe nasul” actual...

STEAUA A PLECAT DEMULT

Moskopole dixit. Si a zis bine...pe blogul lui Ioanitoaia:

"Nu stiu cum vad altii, dar pentru mine Steaua s-a mutat de mult timp din Ghencea. Steaua s-a mutat la palat. Trecand pe la DNA. Si prin beciurile Politiei.
Steaua nu mai sta in Ghencea de mult, pentru ca s-a mutat in studiourile din Baneasa si Protopopescu. Acolo s-o cautati.
Steaua s-a mutat din Ghencea de cand au fost goniti si umiliti Piturca, Cacoveanu, Hagi, Lacatus, Tudorel, MM, de cand sunt injurati Lita, Alecsandrescu, Ienei si Iordanescu.
Steaua s-a mutat din Ghencea de cand rudele patronului au pus stapanire pe club, in timp ce un Majearu moare de foame.
Steaua s-a mutat din Ghencea din momentul in care un copil de 7-8 ani a fost rugat sa spuna un jucator de la Steaua, iar el a spus Becali.
Din momentul in care a inceput sa fuga cu bani dupa autocare.
Din momentul in care a inceput sa castige cu brichete.
Si cu valize.
Din momentul in care a inceput sa se bazeze pe ”singurii mei prieteni din fotbal, Sechelariu si Oli”. Sau pe ticalosia unor jucatori de la Vaslui.

Din momentul in care n-a fost in stare sa scoata un amarat de egal cu Dinamo.
Din momentul in care, locurile 3, 5 si 6, sunt considerate mari realizari.

Din momentul in care societatea nu a mai putut controla acest bufon, care s-a dovedit un monstru.
In momentul in care paranoia si aroganta maladiva a acestui specimen a ajuns la o devianta dementa.
Dar cel mai important, Steaua a plecat din Ghencea in momentul in care acest individ a inceput sa faca prozeliti, viciind sufletul suporterului stelist, intr-un act de genocid la adresa fiintei intime a clubului.
Steaua a plecat din Ghencea de mult, d-le Ioanitoaia, iar d-voastra, si altii ca d-voastra, aveti o importanta contributie la mutatul ei.
De cand s-au intamplat toate astea, indiferent unde a jucat, si indiferent unde ar juca, Steaua s-a mutat din Ghencea.

De atunci, Steaua nu e Steaua!"
Are dreptate Moskopole cu contributia presei la inventarea lui Becali. Pe baieti nu-i intereseaza aproape de loc ce se petrece in fotbal decat in masura in care exista circ despre care ei pot scrie si din care pot castiga o paine alba...

HOARA. PROFIL DE CAINE UD

Aceasta este imaginea unui om abia trezit dintr-o lunga si grea betie.El traieste acum perioada obisnuita numita "mahmureala". Are nevoie sa fie sprijinit. Are nevoie sa fie condus. I se explica unde se afla si ce se petrece cu el. Prietenii sunt langa el. Se spune ca mahmureala este exact ca betia propriu-zisa: iti dai seama ca este ceva in neregula cu tine, dar constati ca nu poti sa faci nimic ca sa indrepti situatia...

"Betia" individului dateaza cam de cand a intrat 'mnealui in politica. In general dupa ce se intra in politica  incepe betia care te face sa nu mai percepi corect lumea din jurul tau, practic sa ai alt sistem de referinta. Mai toti politicienii dovedesc prin ce fac si ce spun ca sunt complet rupti de realitate. Pentru ca nu se poate interpreta altfel antipatia de care "se bucura" in randul "oamenilor de pe strada". Si asa traiesc toata viata politica...

Din cand in cand, fortat (ca in cazul de fata) sau din intamplare, baietii se trezesc din "betie". La unii trezirea este lina, in miros de cafea fina, pe la ora 10 de dimineata, cand se uita pe fereastra si nu mai vad masina de la Senat care ii astepta de obicei la scara. Ala e semn ca "betia" s-a dus , omul este pensionar si-si asteapta lunar incarcarea generoasa a cardului. La altii "desteptarea" este brusca, ca la musiu Hoara, garnisita cu injuraturi sanatoase, oua crude si dusuri cu apa minerala "Dorna". Si dupa asta baiatul arata ca un caine ud, e nauc, are pasii nesiguri, are privirea incetosata si mai ales are nevoie de sprijin.

O intrebare legitima care s-ar putea pune in cazul de fata este: cum isi inchipuia baiatul asta ca va decurge intalnirea directa cu oamenii, cand, la televiziuni, atunci cand apare dovedeste o aroganta si o obraznicie vecine cu patologicul ? Cum isi inchipuia el ca va iesi dintr-o astfel de situatie ? Oamenii l-au tratat exact asa cum trateaza si el orice interlocutor de discutie: indiferent de context: baiatul isi spune "lectia" fara sa clipeasca si fara sa tina seama de argumente logice.

Aceasta este imaginea unui om abia trezit dintr-o betie. De fapt aceasta e tipologia politicianului roman, de la care oamenii asteapta sa le hotarasca viitorul...

Si mai grav este ca baiatul asta a plecat acasa, a facut un dus, si-a schimbat costumul si a reintrat astfel in starea izvabitoare de betie...

OLTCHIM

Fetele noastre au pierdut finala si noi n-am facut nimic ca sa impiedicam asta. Ba dimpotriva, am facut totul ca sa nu aiba o sala ca lumea unde sa nu se blocheze cronometrul si in care sa poti respira civilizat, am facut totul ca sa fie platite pentru finala asta  ca danezele intr-un meci normal de campionat, am facut totul pentru ca sa nu aiba conditii de antrenament normale si nu am facut nimic pentru a le mentine in prim planul mass-media (care si-a adus aminte de OLTCHIM abia prin sferturi de finala).

Superioritatea danezelor a fost evidenta si doar un necunoscator ar putea sa sustina altceva, dar cred ca Radu Voina trebuia sa faca mai mult pentru pregatirea meciului (nu stiu daca si putea sa faca mai mult...), pentru ca nu e posibil ca danezele sa te bata in tur cu linia de 9 metri si in repriza I din retur sa faca acelasi lucru aproape fara nici o problema . De asemenea atunci cand o cunosti atat de bine pe Cristina Varzaru cred ca e necesar sa faci ceva macar in meciul retur, pentru ca ea a dat gol cand si cum a vrut. Cred totusi ca antrenorul Radu Voina nu are anvergura reclamata de un asemenea nivel, la inaltimea caruia s-a ridicat fara nici o problema pe vremea cand era jucator. Credeam ca poate mai mult.

Oricum performanta OLTCHIM-ului este remarcabila in conditiile in care diriguitorii sportului impreuna cu toti imbuibatii din Parlament nu au facut si nu fac nimic pentru a pune umarul la aceste realizari.

STOP JOC, ADICA STOP BOC

Trebuie sa facem ceva pentru ca tristii sinistri care s-au cocotat in capul mesei sa plece asa cum au venit, ba si cu ceva suturi in fund pentru cei mai merituosi... Pe astia i-a pacalit nu-stiu-cine ca s-ar pricepe si la altceva decat la furat, adica la administrarea unei tari (cu toate ca nici furaciunea n-o fac cum trebuie, ii vede si ii stie toata lumea). Ei chiar cred asta si nu se dau plecati nicicum, calcand in strachini din ce in ce mai rau.

Pentru cei care nu inteleg protestul violent, iata alternative care inca isi cauta eficienta:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p24216044.html

http://www.jurnalul.ro/static-543483.html

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.



08 Mai 2006

SANTANA. FOREVER YOUNG

DACIA DUSTER

BUNA...

Doi nemţi discută într-un showroom:


- Ce-i asta, Dacia Duster?

- Duster...da

- Românească, nu?

- Da, românească..

- Bună, nu? Garda înaltă, cauciucuri groase...

- Mda..

- Măi, ce ţi-e şi cu românii ăştia...ar face orice numai să nu-şi repare drumurile.

................

UN TEXT EXCELENT

"Scrisoare către ţara mea"

                                             

Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.

Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.

Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.

Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali,despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria, şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători titraţi, distracţie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept.Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.

Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.

De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara .Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc.Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "

"Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi", declară regizorul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că "media românescă e vinovată pentru genocid cultural".
“Pot să mă lupt cu ţara mea, dar nu pot să o urăsc. Dacă puteţi, scăpaţi-mă de un asemenea pamflet cu care nu am nici o legătură”, ne-a transmis Alexandru Tocilescu.

"Cotidianul"

CANCERUL SI FOTBALUL

Cancerul este o boala grea si parsiva. "Grea" pentru ca nu se poate scapa deocamdata de ea decat chirurgical si "parsiva" pentru ca deseori nu se face simtita decat atunci cand este prea tarziu sa se ia masuri eficiente.

Ceva similar se intampla acum la Steaua si la Dinamo, acolo unde verii Becali au impresia ca stiu ce fac si ca nu observa nimeni ca pe ei putin ii intereseaza chestii marunte ca "fotbalul ca fenomen social", palmaresul si istoria echipelor-etalon Steaua si Dinamo sau cariera unor fotbalisti tineri. Ei sunt interesati NUMAI SI NUMAI DE CASTIGURI FINANCIARE si nimic altceva. Pe acesti indivizi i-a pacalit cineva ca ar fi foarte inteligenti si ca s-ar pricepe la afaceri, iar ei chiar cred asta, fiind incurajati si de faptul ca s-au imbogatit destul de repede si destul de mult.

Acesti indivizi s-au "lipit" de fenomenul fotbalistic de mult timp si au reusit sa ajunga pana in varful lui, cangrenandu-l in intregime, asemenea cancerului. Si tot asemenea cancerului, fotbalul a ajuns in stare de colaps, stare care se manifesta concret la cateva echipe si care va cuprinde incet dar sigur tot "organismul". La Dinamo si la Steaua "cancerul" isi arata pe fata prezenta, urmeaza probabil si alte echipe.

Probabil ca nu se poate interveni nici in acest caz DECAT "chirurgical".

DECREDIBILIZARE PRIN...LEGE

Am "prins" un fragment dintr-o dezbatere televizata legata de cea mai noua Lege a invatamantului, in care respectabila doamna Melania Mandas-Vergu incerca sa raspunda intrebarilor legate de acest proiect. Din pacate pentru dumneaei, in acel moment incerca sa explice necesitatea trecerii clasei a 9-a la ciclul gimnazial si ceea ce m-a surprins foarte mult a fost faptul ca singurul argument pe care d-na Mandas il avea si pe care l-a sustinut cam 5 minute a fost : "in nici o tara nu veti vedea altceva..."

Daca noua echipa din Ministerul Educatiei vrea sa intre in dezbateri publice si nu numai, legate de Legea Invatamantului cu argumente de acest gen, atunci credibilitatea va scadea constant si sigur, in ciuda CV-ului solid al ministrului si imaginii de profesionist a doamnei Mandas Vergu.

Aveam o buna impresie vis-a-vis de doamna Mandas, sper sa nu ma forteze sa mi-o schimb, cu pozitii de acest fel, chiar daca chestia asta nu ar prezenta importanta pentru domnia sa.