Ai noştri tineri la Paris învaţăLa gît cravatei cum se leagă nodul,Ş-apoi ni vin de fericesc norodulCu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul,Că-i vede-n birje răsucind mustaţă,Ducînd în dinţi ţigara lungăreaţă…Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă:Stîlpi de bordel, de crîşme, cafeneleŞi viaţa lor nu şi-o muncesc — şi-o plimbă.
Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,Ce au uitat pîn’ şi a noastră limbă,Pretind a fi pe cerul ţării: stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu