In ultima vreme avem in tarisoara noastra vesela doua povesti care prezinta ingrijorator de multe asemanari: povestea lui Becali si povestea lui Basescu.
Si unul si celalalt conduc cu o incapatanare patologica - ce si-au dorit dintotdeauna: unul conduce cea mai titrata echipa de fotbal romaneasca - STEAUA, iar celalalt - TARA. Amandoi sunt avizi de putere si stiu ca fara pozitiile pe care le detin in momentul de fata, nimeni nu ar fi vorbit de ei. Si asta ar fi pentru ambii o tragedie, nu-i asa ?
Mergem mai departe. Si unul si celalalt isi conduc "carutele" exact asa cum vor ei, adica fara sa tine seama de legi, norme sau cutume. Ambii au impresia ca sunt unici si irepetabili si ca stiu foarte bine ce au de facut.
Evident sunt numai impresiile lor.
Comportamentul lor discretionar a dat nastere in ambele cazuri la scandaluri imense. Pe de o parte intre Gigi si antrenorii numiti de el si pe de alta parte intre Basescu si guvernul in frunte cu Boc.
Atat Gigi cat si Basescu si-au facut un obicei din a-i umili pe oamenii cu care lucreaza, fie ca-i vorba de Hagi, Lacatus sau Zenga, fie ca-i vorba de Tariceanu, Boc1 sau Boc2 etc.
Ambele personaje din paralela noastra devin extrem de comice atunci cand vorbesc despre chestiuni la care au impresia ca se pricep si de care ar trebui sa se ocupe tehnicienii lor (antrenorul, respectiv Primul ministru). Indivizii stabilesc tactici (tactici de joc sau tactici economico-sociale) peste capul colaboratorilor lor.
Daca aceste asemanari nu sunt de ajuns, atunci le putem adauga si pe cele legate de faptul ca galeria STELEI il injura in mod constant pe Gigi, tot asa cum populatia il injura pe Basescu.
Nici galeria, nici populatia nu sunt de acord cu ce fac baietii astia veseli, care sunt convinsi ca STEAUA, respectiv TARA le apartin de drept. Si galeria si populatia doresc schimbarea celor doi din functiile pe care le detin.
Si evident ca asemanarile se pot prelungi si in domeniul media, unde atat Gigi cat si Base, pe langa o covarsitoare majoritate nemultumita de prestatiile lor, beneficiaza si de un cate un cor de laudatori care traiesc binisor si mananca o paine f.f. alba pe chestia asta...
Tragedia este ca in acest fel este condusa marea majoritate a structurilor economice, politice sau sociale. Astfel de exemple se intalnesc la tot pasul, fiind suficient sa vorbim cu rude sau cunoscuti si sa-i intrebam despre sefii lor. Vom avea surprize imense si numeroase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu