De cand ma stiu sunt suporter de fotbal. Sau cred ca sunt suporter de fotbal. Adica ma intereseaza toate amanuntele legate de echipa de fotbal favorita, ma intereseaza TOATE meciurile sustinute de aceasta, ma intereseaza cine sunt conducatorii sportivi si cine este patronul, ma intereseaza care este politica de transferuri a conducerii , care sunt jucatorii transferati la echipa si care sunt cei care pleaca la alte echipe. Ma intereseaza chiar si cum evolueaza cei care au plecat la noile lor echipe, iar de cate ori aud de vreun nume cunoscut ca ar fi evoluat la echipa mea favorita, incerc un inevitabil sentiment de simpatie fata de acesta.
Am mers pe stadion la meciurile echipei mele de suflet de cate ori am avut ocazia si am sustinut-o asa cum am crezut de cuviinta, bucurandu-ma enorm atunci cand echipa castiga si ramanand cu un gol in suflet atunci cand pierdea.
Ma mai intereseaza, de ce nu, si amanunte din viata publica extrasportiva a fotbalistilor din echipa favorita. Deci ma intereseaza in general cam tot ce se leaga de echipa favorita.
Poate ca ce am scris mai sus pare usor desuet, dar eu asa simt ca trebuie sa fiu.
In ultima vreme, mai ales dupa “inghesuiala organizata din decembrie 1989” termenul de “suporter de fotbal” a cunoscut modificari drastice si, zic eu, mai niciodata in sens bun.
Ce vreau sa zic?
Am nenumarate cunostinte, in general tineri, care fac parte din galeriile mai mult sau mai putin organizate ale unor echipe cunoscute, din prim-planul fotbalului romanesc. Am stat de vorba de multe ori cu acestia, uneori discutiile prelungindu-se pe ore intregi, incercand sa inteleg logica comportamentului lor pe stadion si in afara lui. Asta tinand cont de derapajele frecvente ale suporterilor de fotbal din ziua de azi, derapaje care duc deseori la adevarate batalii de strada, care continua pe stadion sau invers. Nu o data aflam stiri despre suporteri calcati in picioare de rivalii “de moarte” de la echipa adversa, de oameni pasnici agresati de violenta verbala sau fizica chiar pe stadion sau chiar mai grav de violente indreptate impotriva unor persoane care nu au nici o legatura cu fotbalul si care pur si simplu s-au nimerit pe acolo in momentul in care “fanii”isi manifestau sustinerea fata de echipa favorita.
Am ramas efectiv interzis atunci cand un “fan” mi-a declarat raspicat ca principalul lui scop la meciul urmator este de a-i bate pe suporterii echipei adverse, pentru a se razbuna pentru nu-stiu-ce conflicte mai vechi si care, nu-i asa, nu trebuiau lasate nerezolvate. Un alt “fan” mi-a aratat cu mandrie nedisimulata un filmulet de la un meci al echipei lui in care el aparea agatat de un gard de vreo 2 metri inaltime pe care incerca sa-l rupa, culmea, stand cu spatele la terenul de joc! Altcineva mi-a aratat cateva metode prin care se poate insela vigilenta indoielnica a jandarmilor si a celorlalte forte de ordine, pentru a introduce pe stadion tot felul de materiale interzise: torte, petarde, bolovani, pietre sau bate. Sau altceva: cineva a renuntat la echipa sa de suflet pentru ca nu mai joaca nimic. Altcineva este de parere ca numai huiduind si injurand jucatorii propriei echipe poate fi determinat sa plece patronul acesteia si in consecinta ori nu merge la meciuri, ori merge si atunci are de adresat nenumarate “urari” fotbalistilor favoriti precum si familiilor lor. Si exemplele astea pot continua.
Si eu, care CREDEAM ca sunt suporter de fotbal…
Atunci mi-am pus problema: ce inseamna dom’le sa fi suporter de fotbal ?
Probabil ca cele relatate mai sus se situeaza la extremele notiunii in discutie, dar cred de asemenea ca este vorba de o problema reala si actuala.
M-as bucura ca prin comentariile voastre sa discutam putin aceasta problema, discutie care cred ca ar fi benefica din mai multe motive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu