20 decembrie 2010

AVENTURI LA METRO

Calitatea serviciilor prestate de majoritatea firmelor din Romania este, fara nici o indoiala, sub orice critica. Indiferent daca este vorba de mari companii internationale sau straine (deci... care provin de acolo unde a invins capitalismul si economia de piata) sau de firme mai mici, fie ca e vorba de domeniul comercial sau de cel bancar, baietii presteaza niste servicii care nu au cum sa produca profit in mod legal, pentru simplul fapt ca nu se afla deloc in slujba clientului, ci numai si numai in slujba conturilor patronilor lor. Asta inseamna ca astfel de firme se mentin pe piata probabil doar printr-o strategie secreta, pe care o cunosc numai ele, pentru ca pana si manualele de economie de liceu pun satisfactia clientului la baza eficientei unei activitati economice.
In urma cu ceva timp am cumparat dintr-un centru comercial en-gross un borcanel cu icre negre, sperand sa-i fac o bucurie sotiei mele. Numai ca bucuria a durat pana cand am deschis capacul recipientului cu pricina, pentru ca in momentul acela am simtit un miros greu, de peste stricat. In concluzie icrele nu erau de mancat. Si pentru ca dadusem ceva bani pe ele, am decis sa ma intorc la magazin si sa cer banii inapoi. M-am suit in masina si in cateva minute am fost la usa magazinului. Aici - primul filtru - agentul de paza ma intreaba:
Agentul: Dumneavoastra ?
Eu: Pai, zic eu, am cumparat un borcan de icre negre si ... cand am ajuns acasa am constatat ca sunt stricate...
A: ...cand l-ati cumparat? - intreaba el vigilent.
Eu: ...acum vreo patru ore si ...
A: ...pai, daca n-aveti bonul nu puteti face nimic...
Eu: Am bonul, zic eu victorios si increzator ca totul s-a rezolvat.
A: ...sa-l vad, zise el privindu-ma circumspect din cap pana in picioare.
Se uita cand la bon, cand la mine, in continuare cu neincredere.
A: ...mda, mergeti la fata de la iesire.
Reusesc sa intru in interiorul magazinului si ajung "la fata de la iesire" adica acolo unde se stampileaza bonurile celor care vin de la casele de marcat cu marfa si bonul de la casa, pentru a iesi din magazin.
Eu: Sarut mana, domnul de la paza mi-a spus sa vin la dumneavoastra.
Fata: In ce problema? intreaba fata, putin deranjata ca nu o las sa se concentreze suficient la aplicarea stampilelor.
Eu:  Pai, zic eu, am cumparat un borcan de icre negre si ...cand am ajuns acasa am constatat ca sunt stricate...
F: Cum ati constatat ? imi incearca ea logica.
Eu: ...le-am desfacut...
F: ...aha, deci le-ati desfacut, adauga la fel de logic.
Eu: Pai altfel cum ?
F: Si acum ce pretentii aveti ? intreba ea, convingandu-ma astfel ca este studenta la Drept, bineinteles la Spiru sau la Titu...
Eu: As vrea sa le schimb.
F: Asteptati sa sun la "Birou" (!)
Suna de pe un telefon fix si intreaba de seful de tura, dupa care repeta pe scurt povestea mea. Inainte de a inchide o aud spunand : "...bine, bine, il trimit..."
F: Trebuie sa mergeti la "Birou", la seful de tura.
Eu: Bine, multumesc. 
Cand dau sa plec, aud in urma mea:
F: Vedeti ca a plecat spre voi domnul cu icrele.
Ma uit in urma si o vad pe viitoarea avocata inchizand telefonul pe care tocmai vorbise.
Ma indrept cu incredere spre biroul sefului de tura si cand ma apropii de usa deschisa aud persoana care vorbea inauntru la telefon, zicand: "..da, da, a ajuns la mine domnul cu icrele...". Inteleg ca vajnica purtatoare de stampila a dorit sa se asigure ca nu am ajuns in alta parte decat unde imi indicase ea.
Dialogul cu persoana din birou:
Eu: Buna ziua.
Persoana: Sunteti domnul cu icrele?
Eu: Da.
P: Spuneti ce s-a intamplat! ma indeamna el, ca un anchetator care stie in mare povestea, dar vrea s-o auda inca odata, complet si chiar din gura victimei.
Eu: Pai, zic eu, am cumparat un borcan de icre negre si ...cand am ajuns acasa am constatat ca sunt stricate ...
P: Aveti bonul ?
Eu: Da, il am.
P: Asteptati sa vina Seful de tura si va ajuta el sa rezolvati.
Eu: Multumesc, astept.
Dupa numai 10 minute de asteptare apare Seful de tura, care este pus in tema de catre colegul de birou. apoi se indreapta spre mine.
Seful de tura: Spuneti !
Eu: ?
S: Care este problema?
Eu: Am cumparat un borcan de icre negre si ...cand am ajuns acasa am constatat ca sunt stricate ...
S: Aveti bonul de casa? veni intrebarea necrutatoare.
Eu: Poftiti bonul, zic eu cu convingerea ca daca ii dau bonul voi scapa pe viitor de intrebarile referitoare la acesta.
S: Nu, nu, nu, nu mi-l dati mie – ma linisteste el -  eu doar va pun o stampila si mergeti cu el la fata de la raionul de produse speciale, ca ea are cheia de la frigiderul respectiv.
Pune o stampila, scrie "Retur" si semneaza pe bon. Apoi scoate telefonul si o suna pe fata cu cheia de la frigiderul special: "Vezi ca vine la tine un domn cu un borcan de icre cu "Retur", i le schimbi.
Ajung la fata cu cheia, care imi urmareste atent ultimii zece metri de deplasare pana la ea, cu o privire compatimitoare si cu care parca voia sa-si exprime dezamagirea ca va cunoaste un om care este in stare sa alerge atat numai pentru un amarat de borcan de icre...
Fata cu cheia: Dumneavoastra sunteti domnul cu icrele?
Eu: Da, eu sunt, raspund ferindu-mi privirea, ca sa nu risc sa vad o mutra care abia se abtinea sa nu izbucneasca in ras…
F: Ce problema aveti ? intreaba ea in mod cat se poate de normal.
Eu: Am cumparat un borcan de icre negre si ...cand am ajuns acasa am constatat ca sunt stricate ... am si bonul, daca este nevoie…
F: Este, cum sa nu fie, dar trebuie sa aveti o stampila si semnatura Sefului de tura…
Ii intind bonul stampilat si semnat de Sef. Il cerceteaza cu atentie si intreaba aproape omenesc:
-          Ce doriti acum, banii sau alta marfa in loc ?
Primul gand a fost ca “fata cu cheia” este colega cu “fata cu stampila” pe la Spiru, pe undeva… Al doilea a fost ca am venit acolo cu o treaba, totusi … si ii raspund timid ca vreau banii. Imi cere, in sfarsit, si borcanul, si bonul, imi completeaza un formular si ma indruma cu prietenie la biroul Sefului de tura ca sa-mi puna o stampila. Ajung la omul cu pricina si am surpriza sa nu ma mai intrebe care e treaba cu mine pe-acolo, imi pune stampila si ma indreapta, in sfarsit, la casierie, de unde imi iau banii.
Cam asta este povestea borcanului cu icre stricate, desfasurata in incinta unui mare magazin en-gross german, dar care functioneaza in Romania.



Niciun comentariu: