Vazand cum au jucat aseara stelistii si incercand o comparatie cu ce se vede in campionat, ai cateodata impresia ca urmaresti doua echipe diferite.
Aseara si nu numai aseara, am vazut o echipa Steaua jucand cu determinare, cu indrazneala si cu o disciplina, pe care nu le-am intalnit mai deloc in jocurile ei din campionatul intern. Aseara am vazut o echipa care a jucat ceva (iar asta presupune si existenta unei tactici, chestie adevarata de data aceasta), o echipa scurta si care a facut un pressing avansat si strans, care a si dat roade. A rezultat un joc cu o posesie neverosimil de ridicata pentru o echipa romaneasca in intalniri internationale. Am revazut cu bucurie si puterea Stelei de a reveni in joc, dupa ce Liverpool a deschis scorul imediat dupa ratarea inadmisibila a lui Bicfalvi.
S-a vazut ca Steaua nu este o echipa care joaca cu teama, indiferent de adversar, iar aceasta mentalitate este consecinta experientei internationale pe care o are.
Evident ca jocul de aseara nu a fost chiar ca o poveste cu Alba-ca-Zapada, au mai existat si pase gresite, am vazut de asemenea si destule gafe tehnice, suturi total aiurea sau plasamente eronate ale fundasilor. L-am vazut in aceeasi nota si pe Tatarusanu, care are o parte din vina la golul primit, baiatul neavand habar cand e cazul sa iasa pe centrare si cand nu (poate se ocupa totusi cineva si de aspectul acesta, Duckadam avand cu siguranta cateva sfaturi pentru Tatarusanu, altfel un portar redutabil atunci cand se afla pe linia portii).
Daca facem o comparatie cu ce joaca Steaua in campionat, constatam ca nu regasim decat lucrurile negative enumerate mai sus. Atunci cand joaca cu Sportul Studentesc sau cu Gaz Metan, Steaua arata o lipsa teribila de inspiratie, iar jucatorii parca uita si putinul pe care-l stiu si-l arata in jocurile internationale. Steaua face jocuri execrabile in campionat, arata un fotbal caznit, chiar mutilat, deseori caricatural si jucat cu eforturi supraomenesti si evident fara nici o placere.
In acest context, cred ca a doua mare problema a Stelei (prima, fundamentala, fiind prezenta lui Becali la conducere) este de ordin psihologic, pentru ca numai asa se poate explica diferenta de atitudine a echipei intre jocurile din Europa League si din Mitíca League. Si mai cred ca daca mai exista ceva minte la nivelul de conducere a echipei, ar fi cazul sa se apeleze la serviciile unui specialist in psihologie, pentru ca problema care exista nu e deloc dificil de rezolvat, cu conditia s-o faca un meserias adevarat. Orice club serios isi rezolva astfel de probleme in mod profesionist, adica apeland la profesionisti si nu considerand ca antrenorul este “si mama, si tata” pentru jucatori. O fi Lacatus un mare sufletist, o fi el “trup si suflet” pentru Steaua (chiar cred asta), dar pentru o problema de ordin psihologic lucrurile astea nu sunt deajuns.
P.S. Atentie, sa nu cumva sa apelati la marele psiholog Mircea Radulescu, ca o sa va refuze, ca sa nu supere cumva, pe cineva ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu