Lumea il cunoaste pe Adrian Mutu nu de ieri, de alaltaieri, ci de pe cand juca fotbal pe undeva prin Arges si era privit ca o speranta a fotbalului romanesc. Multi chiar credeau ca el va fi, in sfarsit, inlocuitorul "regelui" Hagi. Si acestia nu au fost departe de realitate, cel putin o perioada, pana cand briliantul in devenire si-a inceput binecunoscuta suita de gafe mai mult sau mai putin "istorice", gafe care l-au indepartat definitiv si ireversibil de civilizatul Gica Hagi.
Dupa fiecare gafa, Adrian, spasit si bine "educat" si-a cerut scuze. La inceput mai greu, probleme de exprimare, deh, apoi din ce in ce mai usor, respectand astfel binecunoscuta si sanatoasa regula: "Nici o gafa fara scuze". In consecinta, in ultimii 10 ani de zile am auzit scuze si dupa ce a incheiat "sesiunea de liniute" de la Chelsea, si dupa ce si-a incheiat "cura de slabire" cu sibutramina, dar si cand i-a aplicat in mod reflex o corectie fizica unui ospatar care avea pretentia absurda ca el, "Briliantul", sa-si plateasca consumatia, bineinteles nealcoolica. Tot la fel s-a intamplat si la cea mai proaspata gafa a omului nostru, cand numai un nebun ar fi incalcat regulamentul durului si orgoliosului Victor Piturca. Evident si de data aceasta am vazut niste scuze "cerute" cuviincios, pe un ton scazut si cu privirea in pamant.
Acum nu trebuie sa se inteleaga de aici ca n-ar fi frumos sa-ti ceri scuze intotdeauna, dar Mutu parca s-a obisnuit sa-si ceara scuze. Nu e rau, e chiar foarte bine ! Problema e ca omul nostru a ajuns sa-si inchipuie ca odata cu scuzele vine si uitarea faptelor respective si ca lumea va crede la nesfarsit in sinceritatea lui.
Cineva spunea ca poti pacali o data pe toata lumea, poti pacali tot timpul o persoana, dar nu poti pacali tot timpul pe toata lumea.
Un lucru este clar: greselile le intelege toata lumea, dar sa nu inveti niciodata nimic din ele e o dovada crasa de prostie. Si Mutu e deja suspect de asa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu