CARAGIALE ne spune si astazi cine suntem !

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale, astăzi satul I. L. Caragiale, din judeţul Dâmboviţa, şi a murit pe 9 iunie 1912, la Berlin. I.L. Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, Caragiale este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori români. Operele sale, care caricaturează adesea societatea și oamenii politici, sunt extrem de actuale și astăzi. 

Cele mai cunoscute piese ale sale, "O noapte furtunoasă", 1879; "Conul Leonida faţă cu Reacţiunea", 1880; "O scrisoare pierdută", 1885; "D'ale carnavalului", 1885; "Năpasta", 1890, au fost publicate în revista "Junimea", la care a colaborat împreună cu Ion Creangă și Mihai Eminescu. 

Ion Luca Caragiale și-a publicat primul volum, intitulat "Teatru", în anul 1889, la Editura Socec. 

În ciuda activităţii sale bogate, i s-a refuzat sistematic acreditarea socială sau culturală, astfel încât a plecat cu familia la Berlin, în primăvara anului 1905.

În anul 1912, nu a acceptat invitația de a participa la festivităţile organizate în ţară cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. A fost anul în care Ion Luca Caragiale s-a stins din viață la Berlin. A fost adus în țară la câteva luni și înmormântat la cimitirul Bellu.

Anul 2012 a fost declarat Anul Caragiale, urmând să fie organizate mai multe evenimente dedicate scriitorului.

(Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/google-il-omagiaza-pe-il-caragiale-la-160-de-ani-de-la-nastere-963922.html)

Ce potriveala aceasta dubla sarbatorire Caragiale intr-un an electoral! Când mai toate zilele sunt furtunoase, nu doar o noapte ca la comedianul de geniu. Pentru ca furtunoase sunt si aceste vremuri iesite din tâtâni, cu crize peste crize, cu spectaculoase si dramatice rasturnari de situatii. Iar in mediul politic dâmbovitean totul a ramas dupa cum stim, curat-murdar, desi e atâta nevoie de schimbare, de primenire, de o nota, macar, de salubritate. Schimbare ceruta acum de multimile de protestatari din strada. Dar oare vor fi ei ascultati de catre cei care vad in politica numai oportunitati, enteresuri, batalie grobiana pentru putere si privilegii, si nu arta a compromisurilor necesare, a negocierii bazate pe dialog, cum ar fi normal? Nu stiu, mi-e teama de tradare, de un nou pupat Piata Independentii. Si asta pentru ca in ”In Tara Miticilor” se traieste intr-o lume funciarmente diminutivata, totul e mic, binele, raul, sentimentele, dragostea e amor, prietenia e amicitie, nimic nu are consistenta, totul se tranzactioneaza, iar vorbele sunt mai importante decât faptele. Este o tara in care multi traiesc intr-un exil interior, daca nu l-au ales pe cel adevarat, plecând aiurea, in strainataturi, in cautarea norocului. Cum a ales, altadata, sa o faca si Caragiale, autoexilat la Berlin. Dar câte valori nu au plecat dintr-o Românie care si-a permis mereu luxul sa se dispenseze de ele, intr-o totala, inconstienta, criminala voiosie? Asa dupa cum se spune des, nenorocul valah a fracturat multe destine. N-avem noroc si nu stim sa ni-l facem, zicea Caragiale. Dramaturgul satiric, ultralucid, omul fara niciun Dumnezeu (cum il vedeau multi contemporani) a vazut departe, in viitor, când scria: ”Incepem o alta istorie mai putin vesela decât cea de pâna ieri: râsul si gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altadata fata cu cele ce se vor petrece in lumea noastra româneasca. Copiii nostri vor avea poate de ce sa plânga – noi am râs destul”. Ca este foarte adevarat, se vede cu ochiul liber. Desi locuim in Caragiale non-stop (sau cum am vazut scris pe firma unui bar din Chisinau, ”deschis vesnic”), permanent, aproape orice citat din opera lui fiind actual, niste semnificative schimbari de accent s-au intâmplat. Lumea a devenit mai urâta, sumbra, feroce, grotesca, rapace, mahalaua joviala s-a troglodit, grotescul, grobianismul, sub masca arogantei si a dispretului fata de oamenii de rând, au inlocuit usoara veselie de tip belle epoque din majoritatea scrierilor magistrului. In Caragiale adversarii politici mai sunt tolerati, dusmanii se mai respecta unii pe altii si invingatorii mai schimba amabilitati cu cei invinsi, li se adreseaza cu formule de politete, onorabile, stimabile, ceea ce este cu totul altceva decât constatam astazi. Lumea noastra este una in care lucrurile s-au radicalizat periculos, de-ti vine, precum Kir Ianulea, sa te refugiezi in adâncul pamântului, in iad, la Scaraoschi. Pentru ca, de fapt, cel mai de temut ramâne infernul de aproape de noi sau chiar dinlauntrul nostru.
(Sursa: Carmen Mihalache; http://www.desteptarea.ro/caragiale-intr-o-permanenta-actualitate.html)