UN TEXT EXCELENT

"Scrisoare către ţara mea"

                                             

Nu-mi iubesc ţara. Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile, culorile, limba ei.

Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde gîngurelilor unui bebeluş.

Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private e doar un paravan în spatele căruia se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel, educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi creioane).

Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de table fără noroc şi literatură erotică, pe lîngă care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt suave declaraţii de amor.

Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art director care ilustrează un articol despre cartea Golful francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună n-am mai avut suflu. Şi nici pentru corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie împotriva lui.

Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul, discursul spun că se pricepe.

Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu' Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.

Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare.

Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau concetăţean, în membru al unei comunităţi rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.

Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii, mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind, într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.

Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi, discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi, miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici, ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale, incesturi de patru stele.

Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.

Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul nefericit "succesuri". Am obosit să văd susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti independenţi care devin guvernatori interesaţi.Am obosit să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.

Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de 1Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei şi comentariile profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii. Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi, în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei. Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.

Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori ajung să vorbească despre beregate, prostănaci, caraghioşi, şobolani rozalii, lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali,despre insinuările cutărui senator,despre sforăitul din Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în Alexandria, şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă, naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători titraţi, distracţie-pe- cinste.

Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol. Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi cei care o apără.Mă oboseşte oricine comentează un film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care să-i confere acest drept.Am obosit să mă tot întreb cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă, bună, rea, dar în orice caz extraordinară, care să merite măcar efortul scanării fotografiei lor.

Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală, la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie, să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt, să nu am încredere în nimic şi nimeni.

Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am gîndit, la un moment dat, să le cer oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi a Daciilor în rate.

Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.

De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.

De aceea spun că nu-mi iubesc ţara .Mi-a mai rămas,totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l folosesc.Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă dor de ţara mea. "

"Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi", declară regizorul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat că "media românescă e vinovată pentru genocid cultural".
“Pot să mă lupt cu ţara mea, dar nu pot să o urăsc. Dacă puteţi, scăpaţi-mă de un asemenea pamflet cu care nu am nici o legătură”, ne-a transmis Alexandru Tocilescu.

"Cotidianul"

CANCERUL SI FOTBALUL

Cancerul este o boala grea si parsiva. "Grea" pentru ca nu se poate scapa deocamdata de ea decat chirurgical si "parsiva" pentru ca deseori nu se face simtita decat atunci cand este prea tarziu sa se ia masuri eficiente.

Ceva similar se intampla acum la Steaua si la Dinamo, acolo unde verii Becali au impresia ca stiu ce fac si ca nu observa nimeni ca pe ei putin ii intereseaza chestii marunte ca "fotbalul ca fenomen social", palmaresul si istoria echipelor-etalon Steaua si Dinamo sau cariera unor fotbalisti tineri. Ei sunt interesati NUMAI SI NUMAI DE CASTIGURI FINANCIARE si nimic altceva. Pe acesti indivizi i-a pacalit cineva ca ar fi foarte inteligenti si ca s-ar pricepe la afaceri, iar ei chiar cred asta, fiind incurajati si de faptul ca s-au imbogatit destul de repede si destul de mult.

Acesti indivizi s-au "lipit" de fenomenul fotbalistic de mult timp si au reusit sa ajunga pana in varful lui, cangrenandu-l in intregime, asemenea cancerului. Si tot asemenea cancerului, fotbalul a ajuns in stare de colaps, stare care se manifesta concret la cateva echipe si care va cuprinde incet dar sigur tot "organismul". La Dinamo si la Steaua "cancerul" isi arata pe fata prezenta, urmeaza probabil si alte echipe.

Probabil ca nu se poate interveni nici in acest caz DECAT "chirurgical".

DECREDIBILIZARE PRIN...LEGE

Am "prins" un fragment dintr-o dezbatere televizata legata de cea mai noua Lege a invatamantului, in care respectabila doamna Melania Mandas-Vergu incerca sa raspunda intrebarilor legate de acest proiect. Din pacate pentru dumneaei, in acel moment incerca sa explice necesitatea trecerii clasei a 9-a la ciclul gimnazial si ceea ce m-a surprins foarte mult a fost faptul ca singurul argument pe care d-na Mandas il avea si pe care l-a sustinut cam 5 minute a fost : "in nici o tara nu veti vedea altceva..."

Daca noua echipa din Ministerul Educatiei vrea sa intre in dezbateri publice si nu numai, legate de Legea Invatamantului cu argumente de acest gen, atunci credibilitatea va scadea constant si sigur, in ciuda CV-ului solid al ministrului si imaginii de profesionist a doamnei Mandas Vergu.

Aveam o buna impresie vis-a-vis de doamna Mandas, sper sa nu ma forteze sa mi-o schimb, cu pozitii de acest fel, chiar daca chestia asta nu ar prezenta importanta pentru domnia sa.

Lectii de mecanica vietii

Prin a doua jumatate a anilor '70 se derula perioada din viata cu cele mai frumoase amintiri, amintiri din timpul liceului... Da, da, cu Dona Summer, cu Amanda Lear, cu ABBA si Bonney M, cu Santana, cu Cenaclul Flacara, cu Sfinx, cu Phoenix, cu "ceaiuri" care incepeau cu sandwich-uri, CiCo si Pepsi si se terminau cu Pink Floyd, Deep Purple si bere.

Aveam pe atunci un coleg care aducea intotdeauna la "ceaiuri" caseta cu Santana intr-un radio-casetofon urias, "adus de afara". Altfel, un tip istet, cald, prietenos, un om cu care am mancat poate acelasi covrig sau aceeasi "Eugenia", un om cu care jucam in aceeasi echipa de fotbal, un om cu care am luat cu zambetul pe buze nota 2 la Limba rusa, chestii care credeam ca ne vor uni iremediabil...

S-a intamplat ca el sa plece din tara si s-a intamplat ca destinatia sa fie Germania, tara cu totul respectabila, de altfel.

Acolo, in Germania, s-a intamplat sa aiba neaparata nevoie de un act care nu se putea ridica decat personal, din Romania. Evident ca m-a rugat sa-l ajut si evident ca nici n-am stat pe ganduri: am ridicat actul cu pricina, fara a fi nevoie de deplasarea ciuva pana in Romania. Bineinteles ca in Germania nu se putea face in vecii vecilor asa ceva...

Am trimis actul, mii de multumiri, si eu si el fiind extrem de bucurosi ca problema se rezolvase cu succes. Am tinut legatura pana in zilele noastre, cand, din intamplare mi-a venit randul sa-l rog sa ma ajute cu cumpararea unei masini din Germania sau a unui motor de un anumit tip, pentru un bun prieten, pasionat de motoare, de fapt "bolnav"... Am avut surpriza sa primesc un refuz, dar unul insotit si de lectii de mecanica auto, si de lectii de filosofie a vietii pe care o duce un german respectabil.

Si lectiile sunau cam asa: "stii ca nu e chiar asa cum crede prietenul tau, motorul nu se potriveste acolo unde vrea el sa-l monteze" (prietenul meu mai montase cateva pana atunci), ca "tu chiar pui la indoiala experienta de zeci de ani a inginerilor germani" si altele. La care eu am raspuns ca s-ar putea sa fie riscant sa compari "experienta inginerilor germani" cu ingeniozitatea romanilor care de multe ori au dovedit ca au mintea mai "elastica" decat a nemtilor, ca omul a mai montat motoare si stie ce spune... Dupa care, de la lectiile de mecanica a trecut la "stii, noi traim dupa niste principii de viata care ne impiedica sa facem chestii de-astea (nu-i cerusem decat sa se intereseze daca vreo cunostinta de-a lui sau vreun parc de masini "second hand" vinde ce voiam noi sa cumparam), ca "ne pare rau dar noi nu ne mai bazam pe "pile" ca in Romania, ca noi traim altfel aici", bla, bla, bla...

E, in momentul ala nu mi-a venit sa cred ca mesajele primite sunt de la colegul care venea intotdeauna la "ceaiuri" cu o caseta cu Santana, intr-un radio-casetofon urias "adus de-afara".

Tot atunci mi-am adus aminte ca prin 2000, cand am trecut prin Germania am fost socat de curatenia de acolo, care cateodata imi crea o inexplicabila dar amuzanta stare de nervi...

Vorbesc despre "curatenia" la propriu, ca pe cea la figurat aveam s-o aflu mai tarziu, de la omul meu...

Vezi mai multe video din Muzica

Fenomenul de coalescenta sau cum "pestele mare inghite pestele mic"

In anul 3 de studentie (Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea de Metalurgie, 1981), un ilustru profesor si creator de scoala romaneasca de metalurgie, prof.univ.dr.ing. Nicolae Geru, tinea o prelegere despre transformarile de structura pe care le sufera aliajele de aluminiu si in cursul acesteia a vorbit la un moment dat despre fenomenul de coalescenta, adica despre cresterea unor precipitate de mari dimensiuni prin dizolvarea celor de mici dimensiuni.

Zilele astea e o isterie  in societatea romaneasca, in legatura cu vreo doua arestari spectaculoase (spectaculoase...fara ghilimele) si care ar vrea sa sugereze ca, vezi-Doamne, sistemul se lupta cu...Mafia, ca baietii de la varf incep "curatenia de primavara" si alte gogosi de tipul asta.

Am vazut pentru inceput cum "curatenia" s-a declansat la Craiova, unde Primarul Antonie Solomon a fost chemat sa dea cu subsemnatul pe la niste institutii, iar acum cateva saptamani  a inceput spectacolul cu parlamentarul Catalin Voicu pe care l-am vazut rostogolindu-se (la figurat, dar mai ales la propriu) ca o bila, intre Parlament, Parchet, DNA si alte lacasuri de cultura... Mediile de informare se calca in picioare sa despice firul in... cat mai multe si sa demonstreze, sa analizeze, sa comenteze si sa concluzioneze.

Cat despre REALITATE au lasat-o mai toti deoparte, unii cu scarba chiar...

Pai REALITATEA ne spune ca baietii astia si cati or mai urma, la fel si cu cei care au mai fost in situatii similare, nu au patit-o pentru ca au incalcat vreo lege a statului roman, ci dintr-un motiv atat de banal: i-au deranjat pe cei mai mari ca ei. In sistemul asta nenorocit in care traim "condusi" de niste "tristi" sinistrii, nu se poate intampla asa ceva intr-un context in care normalitatea a fost inlocuita incet, sigur si profesionist cu anormalitatea.

Care este legatura intre cele doua "povesti" ? Pai profesorul meu spunea ca fenomenul de coalescenta se poate ilustra sugestiv cu zicala "pestele mare inghite pestele mic". Clar, nu ?

                                                        

Nota: Nu cunosc identitatea pestelui albastru...

NEOSCLAVAGISMUL (2)

...e clar...traim bine...

Inca o viata de om s-a stins pe..."altarul" economiei de piata...deh...aia capitalista...

La 34 de ani, o mama de gemeni a murit, intr-o cursa nebuna intre solicitarile patronilor (legitime, nu-i asa?) si... pretentiile copiilor sai (niste mofturi, nu-i asa?)   care, probabil, o voiau si ei acasa si doar atat. La 34 de ani era normal sa stea la serviciu 10-12 ore si sa traga "ca bou'n jug" pentru prosperitatea patronilor si a masinilor lor si era la fel de normal sa ajunga acasa noaptea, dupa ce aia mici s-au culcat deja, cu povesti spuse de altcineva...

Unii spun ca firma la care lucra tanara are vechi si serioase probleme cu legea. Pentru amanunte vezi link-ul:

http://www.urbannews.ro/forum/index.php?showtopic=18675

Si ca se pare ca nici firma-mama din Franta nu se simte prea bine din punctul asta de vedere.

Intre timp au aparut numeroase marturii ale unor persoane care au lucrat la compania cu pricina sau care cunosc persoane care lucreaza acolo. Mai toate declaratiile sunt...nashpa... Au inceput si controalele Inspectoratului Teritorial de Munca si ale Parchetului. Problema este ca si in 2007 au existat niste controale ale ITM-ului. Alea cum s-or fi finalizat? Bineinteles, cu bine, ca la ce spagi se spune ca se iau la ITM nici nu se poate altfel. Acuma tot ITM-ul este in control la firma lu' Peste...Interesant, nu?

Speram sa nu scriu si episodul 2 la articolul NEOSCLAVAGISMUL. Din pacate am sperat degeaba si dupa cum se prezinta lucrurile in tarisoara nu avem de ce spera.

EMPATIE. EXCEPTIONAL!!!

Caragiale-Triumful actualitatii

CU MASINA PE SINE...

"O retea deasa de legi e, pentru escroci, ca plasa pentru acrobati." (George Pruteanu)

Iarna veritabila care ne-a dat atata atentie anul acesta a adus in prim plan situatii care se intampla zilnic si in numar mare, cel putin in Bucuresti si anume parcarea masinilor in locuri total nepotrivite. Am vazut pe televiziunile de stiri cativa soferi inconstienti care parcasera fara nici o problema pe linia de tramvai. Nu mult, numai vreo 40 de minute... Si nu fara motiv, ci pentru ca ei, soferii, aveau treaba chiar in acea zona...

Spuneam ca problema asta este frecventa in Bucuresti, unde in mod frecvent pot fi vazute masini parcate aiurea, adica pe a doua banda sau chiar pe a treia. Nu conteaza daca masina respectiva incurca sau chiar blocheaza traficul in zona, daca are treaba in locul respectiv inconstientul opreste fara nici o jena si se duce sa-si rezolve treaba. Nu de putine ori aceste masini sunt din cele destul de scumpe, ceeeace spune mult despre categoria din care face parte individul. In general sunt oameni pe care nu-i intereseaza daca iau o amenda-doua, nu-i intereseaza daca isi gasesc masina zgariata sau daca le este ridicata si vor plati astfel in jur de 300 euro pentru recuperare.

Problema sta in elaborarea de legi care descurajeze astfel de fapte. Dar cum sa apara astfel de legi cand chiar cei care le elaboreaza sunt implicati direct sau indirect in astfel de situatii. Cum poate gandi un parlamentar care trebuie sa lucreze la textul unei legi prin care se prevede pedepsirea celor care comit fapte pe care el stie ca le face in mod frecvent? In ce "sens" lucreaza o persoana care elaboreaza o lege contra hotiei, atunci cand ea stie ca mai "pune mana" din cand in cand...? Ce pozitie poate sa aiba posesorul unei mari averi, atunci cand se afla in fata elaborarii textului unei legi care va prevedea impozitarea marilor averi?

Asa ca hai sa fim seriosi! Atata timp cat cei care elaboreaza si aproba legi care ar putea sa se intoarca impotriva lor, vor popula Parlamentul Romaniei, NU SE VA RESPECTA LEGEA IN ROMANIA. Atata timp cat astfel de clone nereusite vor avea acces la parghiile principale ale societatii, tara asta nu se va face bine...Pentru ca pe acesti indivizi nu-i intereseaza nici cat negru sub unghie situatia tarii si a natiei, ci sunt interesati numai de burta si buzunarul lor si al rudelor mai mult sau mai putin apropiate... Astia sunt indivizii care ne aburesc pe la televizor cu notiuni ca "politici sociale", "masuri fiscale", "strategii economice" si altele ca astea, care raman in stadiul de concept si nu vor vedea niciodata "lumina zilei". Astia sunt indivizii care vorbesc foarte doct despre doctrine politice si orientari strategice, despre Parlamentul European si alte gogorite ca astea, menite numai sa incurce si mai mult mintea obosita a romanului de rand, astfel incat o data la 4-5 ani acesta sa se prezinte la urne suficient de ametit pentru a vota "ce trebuie". Acesti indivizi reprezinta in mod categoric cancerul acestei tari, cancer care o cuprinde incet-incet in proportie din ce in ce mai mare...

Masina parcata pe linia de tramvai este expresia fantastic de sugestiva a individului care e pus sa faca o lege si el se impotriveste acestui lucru fara sa clipeasca.

Intr-o astfel de situatie nu se poate spune decat "Doamne-ajuta!".

Bine, chestia asta o spun si ei, dar nu cred ca au cui...

Dan Puric: "Omul frumos"

http://doarortodox.wordpress.com/2009/02/08/omul-frumos-conferinta-dan-puric-la-ateneul-roman/

Dan Puric la Facultatea de filozofie.

  Extrem de interesant!

http://www.youtube.com/results?search_query=dan+puric+filozofie&search_type=&aq=f

Lucian Grigorescu, pictorul de suflet al locuitorilor Medgidiei

"Balcic"

Vezi mai multe video din Muzica

Promotia 1977 - Medgidia

                                         "Liceu, – cimitir

                                          Al tinereţii mele -

                                          Pedanţi profesori

                                          Şi examene grele…"

EXEMPLU DE TOLERANTA PE PAMANTUL SFANT AL DOBROGEI (Europo, baga la cap!!!)

Felul in care s-au integrat tatarii crimeeni in Romania poate fi exemplificat si printr-o intamplare anecdotica, aflata de la profesorul Nihat. Pe vremea cand Take Ionescu era ministru, la Medgidia lucrarea bisericii ortodoxe ramasese, din lipsa de bani, la temelie.

Primarul orasului, Kemal Hagi Ahmet, a imbracat atunci "haine nemtesti" si, cu fesul pe cap, s-a dus in Capitala ca sa bata la usa ministrului. Ca si in vremurile noastre, ministrul a spus primarului tatar ca ar da cu draga inima, insa nu sunt bani. Hagi Ahmet a plecat, dar s-a intors emotionat de la usa, strigand ca daca el, musulman, se bate pentru acea "geamie" romaneasca, ministrul ar trebui sa faca mult mai mult: "Ce fel de ruman si cristian estem?! Rusine bre, rusine! Aman, aman!", a explodat tatarul. Ministrul a inteles furia primarului, a dat banii, iar biserica, astazi veritabil monument de arta, s-a terminat la Medgidia cativa ani mai tarziu, in 1898.

(Primarul, îmbrăcat în costumul tradiţional, cu fesul pe cap, s-a înfăţişat ministrului cu vorbele:

-Dom` menistră, la mine primar Medgidia este. Acolo ai ceput un biserica pentru creştini, ai făcut temelia, am para puţin şi nu putem merge mai departe. Treba dau un adjutor ispravim a la biserica.
Tache Ionescu încearcă să-i explice că nu sunt bani şi din nou Kemal intervine:
-La mine tatar şi musulman, la tine urman (român) şi cristian este, la mine vrei facem biserică Medgidiei, la tine nu vrei? Ruşine bre, aman, aman!
Primarul Medgidiei s-a întors de la Bucureşti cu suma de 10.000 de lei „o completare de credit pentru restaurare” cu care s-a terminat biserica, făcându-i-se pereţi din scânduri şi tablă, precum şi pictura interioară)

Actualitatea lui Eminescu

BÃTRÂNII NOSTRI ERAU PRACTICI...

"Bãtrânii nostri erau practici si pricepeau administratie, finante si economie politicã, asa precum un gospodar bun pricepe administrarea mosiei sale. Iar frantujii nostri, cari de la 1848 încoace au luat avânt , sunt preste tot târzii la minte, cu toatã învãtãtura teoreticã si finetea advocãteascã pe cari si-a câstigat-o frizându-se doi trei ani prin Paris.
Înmultirea regulatã a claselor muncitoare, bunãstarea casei statului si a celor comunale, statul culturei vitelor si pãmântului sunt atâtea dovezi cã pentru a conduce economia generalã a unui popor mai trebuieste încã ceva, deosebit de cãrti frantuzesti si dictionare enciclopedice, adicã judecatã sãnãtoasã, cunoasterea dreptei proportii între mijloacele întrebuintate si scopul urmãrit. Oricari ar fi scopurile urmãrite de clasa cultã a unui popor, ele sunt rele si de nimic dacã nu ecuivaleazã sacrificiile aduse pentru realizarea lor, si constatãm cã multimea semidoctilor si cârciocarilor pe cari i-a produs sacrificiile stoarse populatiilor rurale, nenumãrata plebe a scribilor netrebnici, nu compensazã defel sãrãcirea si mortalitatea poporului nostru. Dar la ce sã mai vorbim noi, când cifrele vorbesc clar, când ele ni aratã deosebirea între noi, cum suntem (mai fãrã deosebire), si cum erau ei."

[4 iulie 1876]

"omul" de sub masca

Nicolae Iorga spunea ca "Linguseala este avansul dat pentru tradarea care va urma".
Am avut surprinderea sa intalnesc acum catva timp un "om" pe care nu-l mai vazusem de foarte multa vreme si asta pentru ca el, "omul", nu considerase ca are nevoie de serviciile mele pana in acel moment. E drept ca nici eu...
Cand l-am intalnit ultima data eram in perioada studentiei si mi-a ramas in memorie ca un tip istet si ambitios. Trebuie luat in considerare si faptul ca pe atunci priveam la "dascalii" mei aproape ca la niste statui, cunoscandu-i numai din partea cealalta a catedrei. Dar pe langa toate astea era "ceva" ce nu puteam intelege, aveam in prezenta lui o senzatie de disconfort, o senzatie aproape neplacuta si nu stiam de ce...
Anii au trecut, a trecut si "inghesuiala" din decembrie '89, "omul" a plecat din facultate, a ajuns prin minister, a urcat cu voinicie treptele succesului, asa cum il vedea el si foarte multi dintre noi, apoi a ajuns pe la ceva firme private care bineinteles ca faceau afaceri cu statul (cu "profiturile" cunoscute...) si pe baza relatiilor pe care "omul" le avea in domeniu.
La un moment dat firul s-a rupt, nu stiu din ce motiv, si "omul" s-a intors in facultatea din care plecase si in care ne-am reintalnit, acum ca si colegi. Ce sa spun, bucurie mare, pupaturi, grija excesiva pentru "ce mai faci, cum iti merge, ce fac nevasta, copiii" si tot tacamul... Inclusiv "testarea" convingerilor mele politice, dar asta asa cum fac profesionistii, adica mai intai fara sa isi dezvaluie preferintele lui si, in acelasi timp vorbind de bine despre toate..."doctrinele". Ca "ai dracului cum se poarta cu invatamantul", ca "eu n-am nici o treaba, nu sunt nici cu aia, nici cu aia", ca "tu ce zici", ca "hai ca mai vorbim" si asa mai departe. Oricum, la fiecare intalnire "omul" se arata foarte apropiat si pe atunci nu stiam de ce. Dar ca de fiecare data aveam acea senzatie neplacuta si inexplicabila.
Apoi s-a intamplat ceva neasteptat pentru mine, ceva care m-a ajutat sa vad in spatele mastii cu care "omul" defila prin lume. Intamplarea in sine nu are mare importanta, fapt e ca "omul" avea nevoie sa-l "servesc" cu ceva, l-am servit in limita posibilitatilor si "omul" aproape ca a facut infarct ca nu l-am servit...la maximum, adica cu mult peste ce se putea face astfel incat sa nu se depaseasca niste limite morale unanim acceptate.
Dupa intamplarea cu pricina am simtit din nou senzatia care nu-mi dadea pace dupa fiecare intalnire cu "omul" nostru, dar de data aceasta pe deplin explicabila: senzatie de caracter cocosat, stramb si balos, senzatie de linguseala calda si lipicioasa si de care nu poti scapa cu una-cu doua. Asa cum spuneam nu au nici o importanta imprejurarile si amanuntele concrete ale intamplarii amintite, important este ca asta a fost ocazia de a descoperi acel "ceva" necunoscut care trebuia sa intregeasca portretul "omului" si care s-a dovedit ca a ajuns chiar sa-l ... defineasca.
De fapt, dupa cum s-a vazut si se vede, in spatele mastii este un mare...GOL...

Si ce este mai grav este ca astfel de oameni sunt si parinti si dascali, langa astfel de oameni se nasc si cresc generatii de copii, care nu se pot forma decat aidoma lor.
Si tot acum am avut si ilustrarea vie a cugetarii marelui Iorga.
Cum poti sa mai traiesti in halul asta ?

...e rau de tot...

Un amic imi trimite o glumita cam asa: cica "ce inseamna PSD si PDL ? Raspuns: PSD-presedintele din seara de duminica si PDL-presedintele din dimineata de luni...". Primul impuls a fost sa trec repede peste chestie cu un zambet ingaduitor pentru amicul meu, ca nu-i ies nici lui chiar toate intotdeauna. A doua zi ma gandeam la nenorocitele astea de alegeri si reluam a nustiucata oara un gand care nu ma mai paraseste de cativa ani buni incoace: nu exista nici un fel de alternanta la putere, pentru ca nu exista nici un fel de deosebiri intre indivizii sau grupurile de indivizi care se perinda pe la butoanele acestei tari nenorocite (adica "lipsita de noroc"). Degeaba isi proclama ei doctrinele "de dreapta" sau "de stanga", degeaba ne servesc proiecte si planuri savante de guvernare, degeaba propun strategii de a scoate tara din criza, masuri de revigorare economica, relaxare fiscala, politici sociale, politici economice si asa mai departe... Totul e un mare FASSSS!!! Si asta se vede clar atunci cand trebuie sa se aseze la masa, nu...nu pentru a gasi solutii, pentru ca ei nici nu sunt in stare de asa ceva, ci pentru a se alia si a "butona" inca 4-5 ani tarisoara... In momentul ala se duc dracului si doctrine, si politici, si convingeri si primeaza numai algoritmul de impartire al ciolanului. Atunci nu mai conteaza daca esti din PDL, PNL, PSD sau de aiurea, conteaza numai grupul de interese din care faci parte, iar in cadrul grupului contezi mai mult tu... Iar pe sticla se scot lozincile pentru retardati:"doctrine", "politici" alea-alea...

Asta este realitatea, iar cine nu o vede ori e implicat in problema ori "mansarda" nu-l ajuta...

Lucrurile astea constat ca se intampla inca de la inghesuiala din '89 incoace, in fiecare an, in fiecare zi, in fiecare secunda. Nu asta ma ingrijoreaza cel mai tare, ci faptul ca 10 milioane de romani nu se manifesta ca si cum ar intelege lucrurile astea si se duc cuminti la vot, fie sa-si ia "tainul", fie crezand ridicol ca se poate schimba ceva prin vot, asa cum este el facut acum.

Si iata cum glumita amicului meu exprima cum nu se poate mai clar derizoriul in care a ajuns "politicul " in Romania, lucru clar ca lumina zilei, dar pe care nu-l vad peste 10 milioane de romani. 

Scrisoare catre liceeni

Articol de Tudor CHIRILA Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre TVA si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care vå va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii? Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodyguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat 'Cina cea de taina' si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii. Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi. Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se va aseza sub voi si vå va ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc. Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele. Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani. Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi. Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii! ! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!! Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Madonna 2009 Bucuresti

Excelent articolul primit de la Luca Suciu luni, August 31, 2009 10:35 PM

N-am fost la concert dar am facut un pic de sondaj de opinie si marea majoritate a opiniilor sunt de acest fel.


O curva frigida si moralista

Ii avertizez pe toti fanii Madonnei ca acest articol contine cuvinte licentioase si injurii al adresa idolului lor, asa ca ii rog sa citeasca altceva.

Aseara am fost la concertul Madonnei si m-am simtit inselat, furat, batjocorit.

Ca sa fac o mica metafora, m-am simtit exact ca atunci cand mergi la curve si discuti cu pestele inainte. Asta iti promite cea mai buna / priceputa femeie, cel mai tare show, cea mai tare partida din viata ta. Tu, excitat, platesti cel putin 120 RON si normal ca te astepti sa ai parte de o partida buna. In schimb primesti o camera de cacat si surpriza, mai sunt 1000 de oameni cu tine acolo, inghesuiti, care stau la rand. Dupa ce astepti ca un bou 2 ore vine o frigida care se arunca pe spate cracita si zice “Hello Romania, I want tofuck you!” Si tu te urci pe ea numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ: asta nu geme, nu da ochii pe spate, nu face nimic. Se misca ca un robot apoi la sfarsit spune ragusita “Good bye Romania, have a nice day”.

Organizarea a fost de CACAT! Nu tu semnalizare pentru oameni ca sa stie cum sa ajunga la locurile lor, nu tu organizare coerenta la baruri, nu tu sunet de calitate (spre capatul parcului auzeai un mormait suav), nu tu bude suficiente pt tot poporul. Cel mai important este tupeul celor de la EMAGIC de a vinde bilete intre copaci si boscheti. Este bataia de joc suprema sa-i iei bani omului la gazon B si sa-l lasi sa se uite cum poate la concert.

Madonna m-a dezamagit maxim. Recunosc ca nu aveam mari asteptari de la una care s-a futut cu un Iisus negru in clipul Like a prayer. Oakenfold a incalzit atmosfera pe la 20 si lumea se dezmortea incet incet. Ceea ce nu-mi explic eu este de ce am stat o ora dupa ce si-a terminat DJ-ul numarul asteptand-o pe cantareata ca niste prosti. pe la 21:15 a aparut un idiot in celofan (WTF?) care a facut cu mana la oameni si a disparut dupa ecrane.

Cantecele ei au fost remixate toate, asa ca cei care vroiau sa reasculte hiturile lor preferate au fost cel putin dezamagiti. Vocea Madonnei este de cacat, parca o auzeam pe Zavoranca zvarcolindu-se in lanturi printr-un beci de spital.MARELE SHOW promovat pe TOATE televiziunile a fost MARELE CACAT. Nu a existat un singur moment care sa te lase cu gura cascata. Tot ce am vazut erau niste dansatori care faceau sincron pe scena in diferite costume, timp de aproape 2 ore, si efecte video pe ecranele uriase. Cel mai tare moment a fost aparitia pe scena a unei formatii de lautari care au cantat cateva melodii cu Madonna. PAI EU AM DAT 120 DE RON PE BILET SA-L ASCULT PE GUTA FA? Daca vroiam asta ma duceam in Costinesti, mancam o hamsie si spargeam pusculita pe masa sa dau monezi la lautari si sa fut minore fugite de acasa.

Cel mai tare moment al serii (care va fi dezbatut pe larg la toate televiziunile, sunt sigur) a fost indemnul Madonnei de la mijlocul concertului: Am auzit ca in Europa de Est tiganii sunt discriminati. Iubiti tiganii! Iubiti homosexualii! Am huiduit-o pe tarfa pana am ragusit, impreuna cu ceilalti oameni de langa mine. Pai vii tu fata mea de peste mari si tari sa-mi spui mie ca trebuie sa love the gipsy? D-asta am venit noi la spectacol, sa ne dea lectii de moralitate simbolul imoralitatii? Pai ia sa mearga copiii tai la scoala si sa vina cu ochii umflat, fara bani si cu hainele rupte de pe ei, ca i-au prelucrat tiganii in drum spre casa. Atunci ii mai iubesti? Sa stea puradeii insirati in fata casei tale, sa-ti fure gardu sa ti-l vanda la fier vechi, sa-ti ciordeasca oglinzile la Cadillac doar ca sa ti le vanda inapoi cand pleci de acasa. Ii mai iubesti? E usor sa dai lectii cand te uiti la televizor si iti dai cu parerea despre chestii pe care nu le
stii si nu le poti intelege, nici tu nici asistenta aia proasta care ti-a spus ca ar fi o idee buna sa spui asta pe scena.

M-am saturat de americanii astia cacaciosi care ne dau noua lectii de etica si moralitate. Acum 60-70 de ani negrii nu aveau voie sa mearga la scoala si Ku Klux Klan ii ardea pe rug. Peste 4 milioane de americani (15% din populatie) faceau parte din KKK in anii ‘20. Pai pe vremea aia in Romania nu se juca hora iubirii cu tiganii si ungurii, dar nici nu erau razboaie civile sau actiuni atat de discriminatorii. Terminati-va odata cu prostiile astea, ca nu sunteti buricul pamantului frate, si romanii se poarta FOARTE bine cu tiganii. Cel mai bun exemplu este modul in care reactioneaza tarile “civilizate” cand astia au inceput sa migreze prin Europa: le dau foc la satre, ii amprenteaza ca pe vite, ii vaneaza pe strazi. Astia sunt marii moralisti ai lumii..

Sa nu mai zic ca am vazut imagini aseara cu staff-ul ei care se intorcea la hotel. Majoritatea nici nu aveau tricou pe ei, se plimbau balalau intr-un hotel de 5 stele cu un prosop in jurul gatului. Pai la voi in America va dadeau aia afara din hotel si va luau la suturi. Dar asa cum spuneam si ieri, jos chilotii in fata voastra..

Nu-mi pare rau ca am fost la concert, e un eveniment la care trebuie sa mergi. Imi pare rau ca toata isteria mediatica din jurul evenimentului a creat niste asteptari mult prea mari in randul oamenilor fata de ceea ce ne pot oferi organizatorii si nu in ultimul rand, Madonna.

MASS-MEDIA

Foarte multi reprezentanti mass-media declara ca meseria lor nu are un rol formativ ci numai unul informativ. Domnilor, aflati ca rolul formativ exista sau nu indiferent daca dvs. v-il asumati sau nu. Nu fiti atat de naivi sa credeti ca e suficient sa declarati ca presa nu formeaza constiinte si/sau caractere, pentru ca acest lucru sa fie si adevarat. Sau nu ne credeti pe noi, consumatorii de presa, atat de prosti. Nu uitati ca dvs mancati o paine mai mult sau mai putin alba NUMAI de pe urma noastra...

FOTBALUL ROMANESC - SPORT EXTREM

Am asistat inca o data la scene apocaliptice pe un teren de fotbal, la meciul echipei Dinamo cu Slovan Liberec. Motivele imediate sunt simple: 1. Organizarea inexistenta. 2. Slaba putere de reactie a organelor de ordine. 3. Prestatia lamentabila a tuturor factorilor implicati (fotbalisti, organizatori,patroni). In principiu este vorba de: 1. Proliferarea exploziva a fenomenelor anarhice si antisociale. 2. Legislatia deficitara si/sau nerespectarea acesteia. 3. Prezenta la varful societatii (inclusiv pe plan fotbalistic) a unor tristi plini de bani, de o incultura rar intalnita, cu comportament golanesc si care incet-incet (mai ales cu concursul mass-media) au devenit repere in societatea romaneasca. Ce se (mai) poate face : 1. Identificati si arestati toti nenorocitii care se pretind suporteri, pedepsiti exemplar si pusi sa efectueze pedeapsa prin munca in folosul comunitatii, ca gunoieri, la spatii verzi, la desfundat canale etc., oricum in locuri de munca unde sa-i vada lumea... 2.Revenirea jandarmilor pe stadioane pentru descurajarea derbedeilor. 3. Anchetarea evenimentelor si sanctionarea celor care au contribuit la producerea lor (firme de paza, patroni care au dat bani suporterilor implicati in evenimente) 4. Supravegherea mass-media care in goana dupa profituri cu orice pret, atunci cand organele de ordine isi fac datoria cu prea mult zel nu contenesc sa-i caineze pe saracii suporteri "plini de sange", victime ale organelor de ordine cu obiceiuri "comuniste"...

VORBE DIN BATRANI...

Tatismul la rang de ministru... "S-A SUIT SCROAFA-N COPAC..."(Bunicul meu)

GENERATIA SALVATOARE ?

Ani de zile am sperat si am crezut (ce naivitate!...) ca singura sansa ca aceasta tara sa se mai redreseze pe plan moral o constituie tinerii care vor veni in politica si care vor putea aduce ceva aer curat in contextul care duhneste a hoit al politicii romanesti. Am sperat si am asteptat (ce nesabuinta!...) sa-i vad pe tinerii din politica romaneasca cum incearca, indiferent de convingerile lor politice, sa schimbe ceva ... sa cladeasca ceva nou...sau macar sa spuna altceva decat ... "ilustrii" lor inaintasi... Ce am vazut in schimb? Un...boureanu, o ...ponta, o...udrea, o...adomnita, o...eba (vai !!!), un...ritzi, si cati or mai fi in esaloanele inferioare, cu totii niste reproduceri care mai de care mai fidele ale originalelor... De aceasta data reproducerile sunt foarte aproape de nivelul originalelor, artistul si-a facut datoria cu brio... Bineinteles ca mi-am facut niste iluzii aiurea, pentru ca e clar ca nu pot avansa in politica si nu numai, decat cei care vor indeplini standardele impuse tot de..."clasici". Cei tineri se dovedesc a fi pe zi ce trece niste arivisti politici perfecti, oameni fara coloana vertebrala, pentru care pozitia verticala exista numai pentru a se mai odihni dupa atata ...aplecare..., oameni care au un nivel redus de intelegere a realitatii din jurul lor, lucru compensat numai de dorinta lor de imbogatire si de notorietate cu orice chip. Ce mai, suntem pe maini bune !

Un pudibund...rupt in fund

In ziua in care l-am văzut pe Dl. Ion Cristoiu in emisiunea “Sinteza zilei” am avut mai intai o stare de disconfort si asta pentru ca îl citisem pana atunci pe Maestru si pretindeam ca îl cunosc bine, iar tot ce ştiam despre el parca nu se potrivea cu emisiunea asta. Aici “poziţiile” invitaţilor erau radicale, iar ofensiva împotriva imposturii, hoţiei si prostiei era atât de directa, incat Dl. Cristoiu era parca venit « din alt film ». Timp de 5 ani am urmărit cu atenţie si perseverenta toate emisiunile respective si de fiecare data am încercat aceeaşi senzaţie de „relaţie contra naturii” in care Dl. Cristoiu parca era chemat sa oblojească rănile celor „discutaţi”, având tot timpul o atitudine ponderata si nu rareori împăciuitoare. Atunci am tras concluzia ca de fapt nu îl cunoşteam atât de bine pe cat credeam. Am zis” …bine, dom’le , poate n-am reuşit eu sa „pătrund” personalitatea dumnealui in toate ascunzişurile ei…”. Acum câtva timp, când Dl. Cristoiu s-a retras de la emisiunea „Sinteza zilei” am rămas iarăşi surprins si cu toate explicaţiile date de domnia sa atât „pe sticla” cat si in publicaţiile scrise nu am interes care au fost adevăratele motive ale retragerii sale. Oricum, emisiunea a revenit la nivelul ei obişnuit si normal, nealterat de prezenta „edulcoranta„ a D-lui Cristoiu. S-ar putea zice ca „una peste alta” totul este OK. Da, dar numai in ceea ce priveşte emisiunea, in care nu-si avea locul, dup părerea mea un analist fara o reala forţa ofensiva . In ceea ce îl priveşte pe Dl. Cristoiu …e aici este problema : pe mine m-a convins definitiv ca are un caracter „moale”, pufos pe alocuri si care nu poate folosi in nici un caz la „verticalizarea” atacurilor contra hoţiei si prostiei care conduce astăzi, ci numai eventual la a „pudra” uşor năsucurile Domnişoarei Corupţia si Domnişoarei Prostia, pentru ca sa nu se mai observe când se inrosesc… In ceea ce priveşte „justificarea” plecării Maestrului de la emisiune mi se pare cel puţin exagerat, daca nu scârbos, sa încerci sa-ti maschezi caracterul prin inventarea unui conflict cu Mircea Badea, care cu toate angoasele pudibunzilor, este un tip chiar OK.

La baie, cu Udrea si Pale

E clar ca ministrul Pale a dat cuiva spre pastrare pantofii si ciorapii. Ar fi interesant de vazut cui... si daca "depozitarul" pastreaza ciorapii in interiorul pantofilor sau tine ciorapii intr-o mana si pantofii intr-o mana...

Prieteni

LISA, cel mai rasfatat membru al familiei.

Politica

Excelenta ideea cuiva de a se introduce pe buletinele de vot si o optiune de genul "nu sunt de acord cu nici una dintre propunerile anterioare" . In felul acesta s-ar inregistra o crestere spectaculoasa a prezentei la vot si n-am mai fi astfel obligati sa ascultam propuneri aberante si stupide ale nustiucarui politician, care isi dadea masura suprema a inteligentei sale spunand ca trebuie legalizata prezenta obligatorie la vot.

Prieteni

Frumoasa ALBA, paznicul de nadejde al "fermei" de la tara.

Amintiri

La 30 de ani de la absolvirea Liceului Nicolae Balcescu din Medgidia, in 1977.

Neosclavagismul

Cazul tinerei care a murit anul trecut din cauza epuizarii fizice si nervoase, a deschis o discutie noua, dar despre o problema veche de aproape 20 de ani. Dupa "inghesuiala" din decembrie 1989, majoritatea romanilor au ajuns sa traiasca la limita decentei si mai ales sub ea. Fiecarui angajat i-au aparut in fata optiunile ori "muncesti ca un bou", ori "risti sa fii dat afara". In atare conditii, romanul angajat la "patron", constata ca munceste avand 2 obiective: o data pentru bani mai multi, care l-ar ajuta sa-si imbunatateasca traiul zilnic si apoi pentru a creste in ochii "patronului" si a nu fi pus in situatia de a auzi replica "...stii, mai asteapta afara 20-30 de ca tine...". Au ajuns in acesti ani la maturitate generatiile care aveau in decembrie 1989 varste intre 3 si 13 ani, despre care se poate spune ca formeaza primele generatii care nu au fost "prelucrate de comunism". In schimb au fost "prelucrate" de asa-zisul capitalism de dupa '89. A aparut in acest fel o generatie de angajati la societati private, multinationale sau nu, care se disting prin cateva caracteristici comune: varsta 20-30 ani,tinuta - tot timpul..."office", pozitie in firma- cu denumire englezeasca, masina de servici- de la Megane in sus, telefon mobil- de la Nokia E50 in sus, salarii 1000-3000 de euro, mese "pe fuga" la Pizza Hot, Rubby Tuesday sau Spring Time, program de lucru 10:00-21:00 ("program elastic de lucru"), viata personala - zero, distractii - numai in cadrul organizat de firma ("team building"), concedii - evident prin firma si o frenezie de a prelua noi si noi sarcini de serviciu ("rezistenta la stress"), demna de o cauza mai buna. Ei nu au o viata personala, au foarte putin timp pentru parinti, pentru prieteni (din afara firmei), rude si chiar pentru copii. Daca pozitia pe care au ajuns "i-a prins" deja casatoriti si cu copii atunci ii vom gasi in curand pe 95% dintre ei divortati si crescandu-si copiii prin "corespondenta". Daca nu au fost casatoriti, atunci ei vor face acest pas foarte tarziu si cu mare greutate, date fiind problemele de serviciu. Acesti oameni au crescut constient abia dupa '89, fiind obisnuiti cu gandul ca nu pot obtine o locuinta si un job printr-un efort normal. Si atunci au fost deprinsi sa munceasca "pe branci" fara un program normal de lucru, fara o incarcare normala a fisei postului, considerandu-se si considerand ca sunt tineri si entuziasti si "tin la tavaleala". Au acceptat sarcini de servici oricat de mari si s-au inhamat la treburi care ii solicita uneori peste limitele rezistentei umane. Toate acestea sunt elemente care se poate spune ca marcheaza o noua era in existenta romanului de tranzitie, era care se poate numi fara prea mari exagerari "neosclavagism".

Trafic in Bucuresti

Problema traficului auto in Bucuresti nu este nici noua, nici usor de rezolvat. Aglomeratia de masini este o realitate si acesta este principalul motiv pentru care se circula "ca dupa mort". Totusi o alta problema care ingreuneaza circulatia este nerespectarea regulilor de circulatie si a celor de bun simt. Se spune ca "adevarata educatie a unui om se vede la volan, in trafic". Foarte multi dintre cei care incalca regulile, dupa parerea mea nu o fac constient, deci ei nu cunosc aceste reguli. Altii o fac pur si simplu din prostie. Ce vreau sa spun? De exemplu unul care depaseste coloana pe linia de tramvai nu realizeaza pericolele la care se expune si la care ii expune pe ceilalti, pentru simplul motiv ca nu ii duce capul sa gandeasca la asa ceva... el nu este in stare sa gandeasca la faptul ca un tramvai ar putea sa-l loveasca fie dintr-un sens, fie din altul; el nu poate aprecia corect diferitele situatii complicate si atipice in care poate ajunge si in consecinta nu poate lua decizii rapide si corecte. Pentru ca nu-l duce capul, adica pentru ca este prost, el crede ca facand asa ceva poate contribui la descongestionarea traficului si nu se gandeste ca abia ii incurca mai tare... Am ajuns astazi in intersectia de la podul Vitan, intentionand sa fac stanga pe chei, spre Piata Unirii. Bineinteles ca doi politisti stateau pe coltul cu targul de masini si discutau probabil ceva foarte important. In acest timp intersectia era blocata pentru ca nimeni nu mai respecta semafoarele care functionau. Un pusti de vreo 19-20 de ani oprise in mijlocul intersectiei blocand virajul spre stanga si avand un spatiu liber de peste 1 m in fata lui. I-am facut semn sa inainteze si sa acopere acest spatiu pentru a elibera autovehiculele de langa el si care virau stanga pe chei, printre care si al meu. In acel moment a coborat din masina si a venit injurand spre masina mea. Eu bineinteles ca am ramas in masina, incercand sa-i explic ce trebuie sa faca pentru a ajuta traficul... Ti-ai gasit!... Omul era ca scos din minti, ca "de ce ii spun eu lui ce sa faca!...,bla...bla...bla" S-a racorit numai dupa ce mi-a lasat ca amintire o dovada vie a inteligentei lui, un scuipat pe geamul masinii. Apoi s-a siut la volan si a avansat cu masina in acel metru nenorocit. Sunt convins ca foarte multi soferi au avut parte de asa ceva si poate si mai si... Concluzia mea este una singura: Gradul foarte ridicat de prostie al oamenilor, precum si rata lui ingrijoratoare de crestere contribuie copios la aglomeratia din trafic. Din aceasta cauza sunt de parere ca un test de inteligenta ar fi extrem de necesar la obtinerea permisului. Acest test de inteligenta inpreuna cu testul psihologic, dar sustinute cum trebuie, ar avea doua mari efecte benefice asupra traficului: 1.I-ar priva pe multi descreierati de carnetul de conducere; 2.Ar scadea numarul masinilor din trafic; Nu este posibil sa dai carnete unor oameni care nu sunt in stare sa gandeasca corect, care nu pot aprecia corect relitatea din jurul lor si care nu pot judeca (pentru ca nu-i ajuta...) situatiile cu care se confrunta. Nu este in avantajul meu s-o spun dar o responsabilitate pentru aceasta stare de fapt o poarta si scoala.. dar despre asta in alt post.

Meciul cu Norvegia

Norvegia a fost cu o clasa peste ale noastre in ceeace priveste motivarea si a meritat victoria. Echipa noastra a facut ce a putut la ora asta si in conditiile in care a fost schimbata o buna parte din lot. Se vede oricum "mana" legendarului Radu Voina. Cred ca in curand nu prea vom mai avea probleme in Europa, evident daca cresterea se va mentine la acelasi nivel ca pana acum. Totusi nu pot sa-mi reprim o constatare: noredicele zambeau undeva la limita dintre "poza" si "grimasa" si o faceau exact la fel si in minutul 5 si in minutul 55. sunt curios daca se fac si aici controale antidoping dupa meci.