Ce inseamna sa fi suporter de fotbal ?

De cand ma stiu  sunt suporter de fotbal. Sau cred ca sunt suporter de fotbal. Adica ma intereseaza toate amanuntele legate de echipa de fotbal favorita, ma intereseaza TOATE meciurile sustinute de aceasta, ma intereseaza cine sunt conducatorii sportivi si cine este patronul, ma intereseaza care este politica de transferuri a conducerii , care sunt jucatorii transferati la echipa si care sunt cei care pleaca la alte echipe. Ma intereseaza chiar si cum evolueaza cei care au plecat la noile lor echipe, iar de cate ori aud de vreun nume cunoscut ca ar fi evoluat la echipa mea favorita, incerc un inevitabil sentiment de simpatie fata de acesta.

Am mers pe stadion la meciurile echipei mele de suflet de cate ori am avut ocazia si am sustinut-o asa cum am crezut de cuviinta, bucurandu-ma enorm atunci cand echipa castiga si ramanand cu un gol in suflet atunci cand pierdea.

Ma mai intereseaza, de ce nu, si amanunte din viata publica extrasportiva a fotbalistilor din echipa favorita. Deci ma intereseaza in general cam tot ce se leaga de echipa favorita.

Poate ca ce am scris mai sus pare usor desuet, dar eu asa simt ca trebuie sa fiu.

In ultima vreme, mai ales dupa “inghesuiala organizata din decembrie 1989” termenul de “suporter de fotbal” a  cunoscut  modificari drastice si, zic eu, mai niciodata in sens bun.

Ce vreau sa zic? 

Am nenumarate cunostinte, in general tineri, care fac parte din galeriile mai mult sau mai putin organizate ale unor echipe cunoscute, din prim-planul fotbalului romanesc. Am stat de vorba de multe ori cu acestia, uneori discutiile prelungindu-se pe ore intregi, incercand sa inteleg logica comportamentului lor pe stadion si in afara lui. Asta tinand cont de derapajele frecvente ale suporterilor de fotbal din ziua de azi, derapaje care duc deseori la adevarate batalii de strada, care continua pe stadion sau invers. Nu o data aflam stiri despre suporteri calcati in picioare de rivalii “de moarte” de la echipa adversa, de oameni pasnici agresati de violenta verbala sau fizica chiar pe stadion sau chiar mai grav de violente indreptate impotriva unor persoane care nu au nici o legatura cu fotbalul si care pur si simplu s-au nimerit pe acolo in momentul in care “fanii”isi manifestau sustinerea fata de echipa favorita.

Am ramas efectiv interzis atunci cand un “fan” mi-a declarat raspicat ca principalul lui scop la meciul urmator este de a-i bate pe suporterii echipei adverse, pentru a se razbuna pentru nu-stiu-ce conflicte mai vechi si care, nu-i asa, nu trebuiau lasate nerezolvate. Un alt “fan” mi-a aratat cu mandrie nedisimulata un filmulet de la un meci al echipei lui in care el aparea agatat de un gard de vreo 2 metri inaltime pe care incerca sa-l rupa, culmea, stand cu spatele la terenul de joc! Altcineva mi-a aratat cateva metode prin care se poate insela vigilenta indoielnica a jandarmilor si a celorlalte forte de ordine, pentru a introduce pe stadion tot felul de materiale interzise: torte, petarde, bolovani, pietre sau bate. Sau altceva: cineva a renuntat la echipa sa de suflet pentru ca nu mai joaca nimic. Altcineva este de parere ca numai huiduind si injurand jucatorii propriei echipe poate fi determinat sa plece patronul acesteia si in consecinta ori nu merge la meciuri, ori merge si atunci are de adresat nenumarate “urari” fotbalistilor favoriti precum si familiilor lor. Si exemplele astea pot continua. 

Si eu, care CREDEAM ca sunt suporter de fotbal…

Atunci mi-am pus problema: ce inseamna dom’le sa fi suporter de fotbal ?

Probabil ca cele relatate mai sus se situeaza la extremele notiunii in discutie, dar cred de asemenea ca este vorba de o problema reala si actuala.

M-as bucura ca prin comentariile voastre sa discutam putin aceasta problema, discutie care cred ca ar fi benefica din mai multe motive.

PRESA LU' PESTE

Nemaivazuta stire de presa, presa ticaloasa - bineinteles,  care viza niste eventuale banuieli ale marelui Duckadam cum ca portile de pe Giulesti nu ar avea inaltimea suficienta, s-a desumflat chiar inainte de a fi publicata, pentru ca cei implicati in eveniment au realizat ca daca nu au facut masuratorile acolo, pe loc, nu au cum sa dovedeasca ceva. Atunci făcătorii de presă pârâtă şi ştiri răsuflate au dat in balbaiala si au inceput sa caute ceva spectaculos pentru a nu cadea definitiv in ridicol, asa ca au inceput sa intrebe in stanga si in dreapta, pe toti desteptii din fotbalul romanesc, ce parere au despre faptul ca Duckadam contesta corectitudinea desfasurarii partidei din Giulesti, pentru ca poarta nu era dimensionata regulamentar. Si bineinteles ca printre pareri de bun simt (Rica Raducanu, in stilu-i binecunoscut: "...cred ca-i o gluma, ca asa ceva nu se poate, da' ... bine a facut astia ai nostri daca a facut-o mai jos, asa, ca altfel luam gol...") au fost si cateva obisnuite "flegme" aruncate de un specialist in domeniu, pe numele lui - Ioan Becali. 

Iata mai jos doua CITATE pe care le contine articolul din "Gsp":

1. "Dacă Duckadam nu dovedeşte că porţile au fost micşorate, devine doar un măscărici"

2. "Dacă nu dovedeşte că rapidiştii au micşorat porţile, devine doar un măscărici"

In schimb, in materialul video, se aude vocea marelui ganditor, care cuvanta cam asa:

"...daca ăăă e ceva serios, ăăăăăăă, sa probeze, da' numai asa să ne facem dă...dă başcălie, devenim măscărici..." 

Ce rezulta de aici? Ca baietii din presa au goluri imense in ceeace priveste deontologia profesiei lor si ca indivizii care circula inca liber pe strada si care raspund la apelativul "becali", indiferent care dintre ei, dovedesc inca o data daca mai era nevoie, ca nu au nimic sfant si si-ar calca cu voiosie si parintii in picioare pentru un pumn de dolari mizerabili. Pentru ei numele lui Duckadam, precum si alte nume ilustre pentru fotbalul romanesc, nu inseamna nimic daca nu aduc bani. Ei nu se inchina cu adevarat decat cand intra intr-o banca sau pe la vreun camatar, iar rugaciunile lor cele mai intime abunda de termeni religiosi precum "comision", "profit", "blat", "vanzare" etc. 
Ceeace nu stiu ei este ca Dumnezeu este cel mai bun "Manager" si sigur va "regla" si aceasta afacere odata si-odata...

Nota: "CITÁ, citez, vb. I. Tranz. 1. A menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu. 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat. 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator. – Din fr. citer, lat. citare.  " (Dictionarul Explicativ al limbii romane)

Bucuresti, Spitalul Floreasca, anul 2010 (ultimul)

De la un cardiac, cordial

Adrian Paunescu

"De-aicea, de pe patul de spital
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.


Ma monitorizeaza paznici minimi
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.


Aud o ambulanta revenind
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.


Purtati-va de grija, fratii mei
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei
Spitalul de Urgenta implorandu-l.


Eu va salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.


Va vad pe toti mai buni si mai umani
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate!".

Bucuresti

Spitalul Floreasca

anul 2010 (ultimul)

Binele nu e departe

"Să nu cedăm în faţa aventurierilor care caută 
să profite de nemulţumirile populaţiei. Binele nu e departe."

"Cestiunea" ultimei motiuni a aratat inca o data, daca mai era nevoie, degringolada in care se afla baietii destepti din capul mesei si asta din doua motive clare. In primul rand le este o frica de moarte de pierderea cascavalului, care si asa, odata cu fondurile astea europene si nesuferite (care nu se pot fura si trebuie-neam justificate), s-a imputinat f.f.mult. In al doilea rand, oamenii, pe buna dreptate, se gandesc cu groaza la ce ar putea sa li se-ntample daca se schimba rolurile intre opozitie si putere, tinand cont de faptul, real - spun specialistii, ca in ultima vreme, din opozitie nu s-a mai putut fura ca pe vremuri, cand cei de la putere nu luau TOT, ci ii mai lasau si pe opozanti sa... traiasca. Asa ca Basescu, Boc si gasca lor de oameni onesti au inceput sa simta fiori reci pe sira spinarii, lucru grav, declara medicii, care poate cauza la coloana vertebrala, prin curbarea ei in mod excesiv si ireversibil. Vestea buna este ca bolnavii care sufera deja de aceasta afectiune ("cifoza morala acuta" ii zice stiintific) se pare ca vor scapa de consecinte, ca unde sa se mai indoaie bietii oameni, daca deja inregistreaza frecvente contacte frontale, repetate si temeinice, cu solul. Din acest punct de vedere cvasitotalitatea persoanelor implicate poate sta linistita: poseda deja malformatia in discutie si nu mai pot pati aproape nimic. 

O noua faza a crizei in care se zbat nefericitii de la putere, numita de specialistii in psihiatrie – disperare, este confirmata si de maniera absolut patologica de a organiza votul in Parlament, unde parlamentarilor li s-a indicat cum sa voteze prin semne facute cu degetul (ei nu, nu, nu cu degetul mijlociu, ci cu degetul mare !) de catre unul din baietii de incredere ai partidului, numai ca ori semnele au fost facute de un nepriceput, ori cei care trebuiau sa le inteleaga “n-aveau toata tigla pe casa”… Va dati seama la ce nivel de inteligenta  se lucreaza in cea mai importanta institutie a statului, daca astia nu-s in stare sa voteze nici atunci cand li se indica cum ?

Aceeasi disperare s-a manifestat si in zilele premergatoare votului Motiunii de cenzura, cand,  dupa pierderea adeziunii populare masochiste care i-a adus la guvernare, s-a vazut clar ca baietii si-au pierdut increderea pana si in proprii lor membri de partid, pentru ca altfel nu se explica incercarea disperata de a nu-si lasa parlamentarii sa ajunga (fizic) la urnele de vot, pentru a fi siguri ca acestia nu pun botu’ la vreo propunere indecenta a opozitiei si voteaza invers... In consecinta pe unii i-au trimis prin delegatii, unora le-au prelungit delegatiile in care erau deja plecati, altii au fost scosi cu diverse treburi afara din sala de vot, iar altora li s-a spus sa se imbolnaveasca si sa ramana acasa ca nu cumva sa-i infecteze pe ceilalti cu virusul nesupunerii...

Singurul remediu, cunoscut inca din antichitate pentru afectiunea de mai sus, este repaosul prelungit intr-o incapere de regula -  mai rece, cu nivel ridicat de umiditate si pe perioade intre unu si zece ani, in functie de gravitatea bolii, repaosul fiind insotit de un regim alimentar relativ modest. Nu sunt permise aproape de loc contactele cu persoane din afara. De obicei statul (adica noi) este cel care suporta costurile acestui tratament. Declaram aici ca vom suporta bucurosi toate cheltuielile aferente, dar vom propune, pentru o mai eficienta combatere a bolii, ca tratamentul mentionat sa fie insotit si de perioade zilnice de aproximativ 8-10 ore de activitate fizica in aer liber si obligatoriu in spatiul public, conform indemnului academic: “Vino mama sa ma vezi, cum lucrez la spatii verzi !”.

Si ca sa vedeti cat de tare le-a luat mintile criza de care vorbeam, sa spunem si cine este autorul profundei cugetari de la inceputul articolului: nu, nu este vorba de Iosif Visarionovici Stalin sau Mao Tzedun, ci de Emil Boc.

Utrecht - Steaua 1-1 ( Organizare de santier )

Din pacate jocul cu Utrecht nu ne-a adus nici bucuria primei victorii, dar mai ales nu ne-a adus nici o veste despre vreo imbunatatire a jocului Stelei. Cu totata pretuirea pentru Lacatus, Utrecht era o echipa de batut si el n-a gasit metoda adecvata pentru asta…

Jocul actual al Stelei este inca departe de ceea ce se declara ca se doreste, aratand din cand in cand niste scheme invatate si bine aplicate in teren, dar aratand foarte des inconsistenta, chiar sterilitate in atac, lipsa unei minti limpezi la mijlocul terenului (nu e suficienta mintea limpede a lui Lacatus de pe margine) si o rusinoasa stare de panica la fazele de aparare in apropierea portii, mai ales la fazele fixe.

E clar ca Lacatus mai are de lucru enorm pana la a face o echipa de fotbal din lotul eterogen de fotbalisti pe care ii are la dispozitie. Se simte chiar nevoia prezentei catorva (4-5) fotbalisti cu experienta serioasa care, in momentele cheie sa poata intoarce jocul in directia dorita, pentru ca acum echipa arata ca o constructie inceputa, neterminata si in care nu ne putem muta inca pentru ca nu e curent electric, nu curge apa si, mai ales, bate un vant prin toate camerele…

  

Romanul Lucian Bute

Inca o data, pentru a nu-stiu-cata oara, Lucian Bute si-a aparat titlul de campion mondial la box si din nou mass-media l-a tratat cu ... spatele. Au venit cu tot felul de argumente, cu tot felul de calcule, marketing, management, audiente, "prime time" si alte bazaconii, prin care cred ei ca au reusit sa justifice gestul incalificabil de a nu transmite meciul cu pricina. Bineinteles ca in fata unui argument legat de mandria de a avea sus de tot un roman (asta e mandrie nationala, pentru cine nu stie) toate astea au o culoare maro-intens si put ca dracu'... Mai venise cineva ("persoana importanta, nu spui cine...") cu niste calcule savante, cum ca intervalul orar in care se transmite meciul nu atrage suficienta publicitate pentru a putea plati suta de mii de dolari, cat au cerul organizatorii pentru transmisie. Bineinteles, daca era vorba de vreo incaierare intre clanuri rivale din Glina sau de aiurea, cu multe bate, sabii si mult sange, se putea transmite in direct, pentru ca lumea trebuie sa fie informata, nu-i asa? Atunci nu mai era vorba de pretul minutului de publicitate, nu? Asta e ca intamplarea aia nefericita in care o masina de Politie a lovit un copil de 12 anisori pe o trecere de pietoni si baietii din masina au motivat ca se grabeau sa aplaneze un conflict intr-un bar unde s-au dat si cateva ... palme.

Perfect justificat gestul lui Bute de a nu veni la nici o emisiune sau ziar din Romania in semn de protest pentru mojicia presei mizerabile.

Chiar daca avem din nou un campion mondial in atentia intregii lumi, dupa cum spuneam, toate trusturile de presa, publice sau private, fara deosebire, l-au tratat cu... spatele. Noroc ca in box nu sunt permise loviturile din spate, ca daca l-ar fi tratat cu fata, nu stiu cum ar fi scapat de "stanga" lui Bute.

Razboiul gastilor

A ajuns de notorietate publica razboiul celor doua gasti pentru sefia fotbalului romanesc, mai precis pentru impartirea cascavalului, ca de fapt despre asta e vorba.

Atat gasca de la "putere" (Sandu, Dragomir, Lupescu, Lucescu), cat si cea din "opozitie" (Becali, Becali, Becali) nu sunt interesate nici cat negru sub unghie de binele fotbalului romanesc sau de organizarea unor centre de copii si juniori, care sa asigure ceva sperante pentru viitor. Astea sunt pentru indivizii astia niste bazaconii, niste "abureli" bune doar pentru pacalirea "prostilor" care asista la fenomen si care, nu-i asa, platesc bilete la meci si abonamente la televiziuni.

In prezent la marea majoritate a echipelor de copii si juniori selectia se face numai pe spaga, asa dupa cum declara parintii copiilor trimisi acolo pentru a invata fotbal. Cine nu da, nu joaca. Nu sunt putine cazurile cand parintii exasperati de aceste practici au rabufnit in presa sau pe la televiziuni, deci faptul nu mai trebuie demonstrat.

Este de asemenea adevarat ca au aparut si cateva Centre de copii si juniori ultramoderne si unde se pare ca se face treaba foarte buna. Este vorba de exemplu de cele infiintate si conduse de Gica Popescu si Gica Hagi si de echipele de copii si juniori de la Cluj. Aici se pare ca lucrurile merg foarte bine si selectia nu se face decat dupa valoare, iar rezultatele sunt deja destul de publice.

Ramane insa de vazut daca razboiul celor doua gasti nu va "strivi" aceste oaze de normalitate, care multiplicate corespunzator ar putea oferi destule solutii echipelor reprezentative si implicit, noului antrenor al primei reprezentative, pentru ca imberbul Cracanel, prin ceea ce a aratat pana acum, nu prea are de ce sa mai ramana si va trebui sa ne lase in curand...

DINAMO - STEAUA 2-1 (O mana si un... branci de ajutor)

DERBY DE O REPRIZA

Am urmarit un derby in care s-a jucat fotbal numai in prima repriza, atunci cand cele doua echipe s-au preocupat sa joace, sa atace, sa arate ce pot, cu un plus pentru Dinamo, in comparatie cu ce ne-a aratat in ultimele cinci meciuri. In timp ce pentru Dinamo meciul a aratat ce fiind unul capital, pentru Steaua a parut un meci obisnuit, cel putin din punct de vedere al motivatiei.

Au fost atacuri pe contre, au fost si trei goluri, doua penalti-uri acordate pentru Dinamo si doua penalti-uri neacordate, cate unul pentru fiecare echipa, dar oricum prima repriza a fost spectaculoasa si de un nivel care se poate intalni la orice derby din vest. 

Doua gafe inexplicabile ale apararii noastre au facut ca scorul sa se intoarca in favoarea lui Dinamo, care primeste, iata, un ajutor nesperat din partea rivalilor de-o viata. S-a vazut clar ca fara aceste "cadouri" Dinamo n-ar fi marcat nici pana la viitoarea aniversare a incendierii unor scaune de plastic in Ghencea (!).

La pauza Dinamo a facut o schimbare extrem de importanta, intre Andone si Cartu, pentru ca ce-am vazut in cele 45 de minute, l-ar face invidios pana si pe inventatorul "autobazei". Dupa cateva secvente ale televiziunii ne-am prins ca schimbarea presupusa nu s-a efectuat si atunci am inteles ca la scoala de antrenori pe care Andone a facut-o in Olanda se preda si lectia "Utilizarea rationala a timpului de joc ramas, prin parcarea autocarului intre cele doua bare, lasarea schimbatorului la "punctul mort" si actionarea la maximum a franei de mana". Probabil ca Andone a fost foarte atent la lectia asta, pentru ca i-a iesit f.f.bine. Este adevarat ca si profilul fotbalistului roman se "pliaza" cu mare talent pe o astfel de tactica, mai ales cand mai are de jucat "doar" 45 de minute si conduce cu 2 la 1. Pe langa o aparare cvasipermanenta cu cel putin 7-8 jucatori, baietii in rosu au dovedit reale cunostinte de fotbal, prin: trageri de timp, antijoc, parlamentari cu arbitrul, retragerea baietilor de mingi, simulari de fault si vaicareli penibile.

Una peste alta, chestia este ca istoria nu va retine decat scorul partidei si cu asta - basta. Dinamo a castigat pentru ca a reusit sa transforme cele doua penalti-uri pe care a apucat se le vada si micutul Avram, chiar daca Steaua a aratat clar mai mult fotbal si deschidere in joc.

Nu am inteles de ce Lacatus l-a scos  pe Nicolita atunci cand l-a introdus pe Kapetanos, Banel fiind singurul capabil sa-i puna mingea pe cap grecului. De asemenea n-am inteles de ce a ramas aproape tot meciul in teren Iulian Apostol, care parea din alt film.

FRF - LPF S.R.L.

Am asistat zilele acestea la inca o demonstratie de banditism institutional caracteristic Romaniei, in care cativa indivizi care, intr-o societate normala ar spala haznaua puscariei, au demonstrat ca isi pot bate joc de legile tarii si de regulamentele de functionare ale institutiilor pe care le-au creat si le conduc. Ma refer aici la tot circul creat in special de presa, in jurul suspendarii dinamovistului Andrei Cristea. Este evident ca presa, credula sau (co)interesata, a preluat vestea anularii suspendarii lui Cristea de la cineva din comisia lu' Peste si a dat-o ca verdict final. In momentul acela totul a explodat: conducerea Stelei, ziare si televiziuni, dar din motive diferite, in functie de relatii, preferinte si... para'ndarat-uri... Toata lumea discuta acest subiect de parca de asta ar fi depins evolutia economico-sociala a Romaniei pe urmatorii 30 de ani, iar frenezia comentariilor si dezbaterilor era atat de mare incat ar fi fost demna de o cauza mai buna...

Si a venit ziua cea mare, in care salvatorul neamului si etalonul intelepciunii romanesti si internationale, adica (b)oracolul din Balcesti s-a pogorat printre noi, taman la GSP Tv, ca sa ne lumineze cu elucubratiile lui. Bine, el chiar a reusit sa ne lumineze, mai bine zis - sa ne i-lumineze, pentru ca atat Silviu Samoila, moderatorul, cat si invitatii - Anda Banu si Cristian Geambasu - l-au prins pe ipochimen la mijloc si atata l-au inghesuit, incat, fara aer, baiatul arata ca un semafor din Piata Romana: cand rosu, cand galben, cand verde si apoi iar rosu si tot asa, incat "ne lumina feeric", vorba lui Toma Caragiu. Dupa vreo ora in care tinerii l-au dat in mod repetat si temeinic cu capul de pereti, "oracolul" nu mai stia nici cum il cheama si avea un comportament penibil, vecin cu zona patologica si osciland intre badaranie (aproape ca i-a dat peste mana Andei Banu) si ridicol (i-a sarutat mana aceleiasi Anda Banu). Trecand brusc de la veselie la furie, combinand rasul isteric cu ragnetele guturale, agitandu-si in aer mainile parca nefiresc de scurte (la "propriu", desigur), batand din palme sau inclestandu-si pumnii, ridicand aratatorul in sus ca atentionare sau pentru a ne arata ca este extrem de profund, individul care inca circula liber pe strada, a dat proba suprema a artei actorului. Evident ca de acum toata lumea il cam cunoaste si nu mai pacaleste pe nimeni. Evident ca in comisia cu pricina sunt numai baieti loiali si care nu ies-neam din cuvantul individului cu porecla de mafiot, care ii manipuleaza (scuze, dar n-am gasit alt cuvant) cum vrea el.

Oricum, pentru presa este o paine alba de mancat si nimeni din interiorul ei nu are de gand sa opreasca circul asta, chiar daca ei sustin sau dau de inteles altceva...

Aceasta este inca o proba pentru modul cum sunt conduse in Romania institutiile, fie private, fie de stat, chestie care sta la baza harababurii sociale si economice.

FRANCE - ROUMANIE 2-0

Monsieur l'arbitre, donnez nous un buuut!

Monsieur l'arbitre, donnez nous un buuut, s'il vous plait !

Monsieur l'arbitre, monsieur l'arbitre !...

Inca o data se dovedeste atitudinea abjecta pe care o au in general strainii la adresa noastra. De data aceasta suflatorul portughez in fluier si fratele lui de suferinta - tusierul - au "rezolvat" meciul cu francezii chiar atunci cand existau semne ca ar putea fi iar deranj in echipa Frantei, adica prin minutul 82. In acest minut baietii veseli cu fluier si steaguri au crezut pentru o clipa ca fac parte din galerie si s-au comportat ca atare, adica s-au facut ca nu vad un offside ca-n curtea scolii. De aici meciul s-a rupt si evident ca ai nostri n-au mai putut face nimic.

Oricum, nu am avute de vazut mare lucru la echipa noastra, poate putin in repriza a doua, dar am vazut un Pantilimon exceptional, care ne-a facut sa-l uitam pe "dirijorul" (vai !) Lobont. Speram sa-l uite si Lucescu. 
Vom vedea in urmatoarele meciuri daca jocul nostru a fost sau nu un foc de paie. 
UPDATE : In orice caz cred ca e bine ca micutul Cracanel are sustinerea conducerii federatiei, dar ar fi cazul, daca tot nu ne mai calificam nici acum, sa i se puna in vedere ca trebuie facut ceva pentru reconstructia Nationalei, trebuie incercati si alti jucatori, chiar din campionatul intern, trebuie adusi cativa si de la tineret, adica e nevoie sa se vada ca se petrece CEVA POZITIV, ca "pe invers" am tot vazut pana acum... Daca omul nostru e in stare sa gandeasca un program de redresare pe termen lung, atunci sa ramana, daca nu, nu.

John Winston Lennon (9 October 1940 – 8 December 1980)

John Winston Ono Lennon, MBE (9 October 1940 – 8 December 1980) was an English singer-songwriter who rose to worldwide fame as one of the founding members of The Beatles, and together with Paul McCartney formed one of the most successful songwriting partnershipsof the 20th century.

Born and raised in Liverpool, Lennon became involved in the skiffle craze as a teenager, his first band, The Quarrymen, evolving into The Beatles in 1960. As the group began to undergo the disintegration that led to their break-up towards the end of that decade, Lennon launched a solo career that would span the next, punctuated by critically acclaimed albums, including John Lennon/Plastic Ono Band and Imagine, and iconic songs such as "Give Peace a Chance" and "Imagine".

NECESITATI FIZIOLOGICE PREZIDENTIALE

 

Inca o dovada ca "Presedintele tuturor romanilor" urineaza in capul oricui din tara asta, este si faptul ca omul nu a constatat nimic anormal din punct de vedere legal la Legea Pensiilor, deci in conditiile in care niste ipochimeni cu comportament mafiot au comis cea mai clara talharie de dupa "inghesuiala din decembrie" - votul la Legea Pensiilor, omul care crede ca este Presedintele Romaniei nu a catadicsit sa umble decat la modificarea varstei de pensionare a femeilor.

Este cea mai clara manifestare a dispretului fata de cetatenii acestei tari nefericite. Este cea mai clara dovada ca individul nu da doi bani pe opozitie, pe ai carei reprezentanti ii trateaza ca pe niste Pacalici, cu care se joaca cum vrea. Este, de asemenea evident ca nici unii nici altii nu sunt mai buni, pentru ca atunci cand primeaza interesul de gasca nu mai exista nici "doctrine" si nici "politici", termeni cu care majoritatea politicienilor ne abureste de 20 de ani incoace...

PETRE TUTEA

„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”

Petre Ţuţea

La 6 octombrie 1902 s-a născut Petre Ţuţea, eseist, filosof, economist şi om politic. A fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate.(d. 1991)

STEAUA - SPORTUL 4-2

Festivalul International de Muzica Usoara "DAN SPATARU" - Medgidia 2010

În perioada 1-3 octombrie, la Medgidia se desfăşoară cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Muzică Uşoară Românească „Dan Spătaru“. Evenimentul este organizat de Primăria Medgidia, împreună cu Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România. Dan Spătaru s-a născut la 2 octombrie 1939 şi s-a stins din viaţă pe 8 septembrie 2004. În memoria artistului, organizatorii au ales ca perioada de desfăşurare a festivalului să includă ziua în care s-a născut. Anul acesta vor concura pentru trofeul „Dan Spătaru“, în valoare de 8.000 lei, 21 de candidaţi. Pe lângă trofeu, participanţii mai au ocazia să ia premiul I, de 5.000 lei, premiul II, în valoare de 4.000 lei, şi premiul III – 2.000 lei. Potrivit reprezentanţilor autorităţii publice locale din Medgidia, fiecare seară a festivalului se va încheia cu recitaluri susţinute de nume sonore ale muzicii uşoare româneşti. În prima seară vor urca pe scenă Carmen Rădulescu şi Vasile Şeicaru, iar în cea de-a doua seară de concurs vor cânta pentru publicul de la Medgidia Marina Voica şi Anatol Mirzenco. Pe 1 şi 2 octombrie se va desfăşura concursul de interpretare, iar duminică se vor decerna premiile câştigătorilor, în cadrul Galei Laureaţilor. Ediţia a cincea a evenimentului se va încheia cu recitalurile susţinute de Mirabela Dauer şi Raoul.

Sursa: Jurnal de Constanta

Capra vecinului ("O Brasil nao e do PT")

HAI CA SI LA ALTII E LA FEL... VEZI AICI !

STEAUA - NAPOLI 3-3

Marcin Borski, derbedeul european

Marcin Borski, punk europejskiej

Marcin Borski, punk europeo

Marcin Borski, European punk

Marcin Borski, punk européenne

Ne-a arbitrat cel mai mare derbedeu din Europa, un gunoi uman care a crezut ca face o chestie inteligenta, dar asta a fost numai in creierului lui chinuit de ticalosie  acuta si de prostie definitiva. Probabil ca mama natura mai da si rateuri, pentru altfel nu se explica faptul regretabil ca astfel de specimene traiesc printre noi si inca in mod liber, adica fara lesa...

Vazand el ca prin minutul 15 se ingroasa gluma, purtatorul ilegal de creier s-a gandit si a intreprins cu un zgomot inconfundabil si un miros pe masura, cateva actiuni demne mai curand de un spital de nebuni. L-a eliminat mai intai pe Kapetanos, la un contact care in mod sigur a fost precedat de provocari repetate ale lui Santacroce, dar bineinteles nesesizate de ipochimen. E, dar timpul trecea si creatura din spatele fluierului vedea cum o super-echipa poate fi invinsa de cineva din coada Europei. A fluierat faulturi si lovituri libere ca la circ, adica si cand a fost cazul, dar mai ales cand nu. Bomboana pe coliva  a fost insa prelungirea incredibila a meciului, efectiv pana cand italienii au reusit sa egaleze la 3, adica la aproape 10 minute de la scurgerea primelor 90. In felul asta toata lumea a fost multumita, adica toata lumea care conteaza: pacaliciul asta polonez, sefii lui de la UEFA, precum si prietenii lui italieni. Ne dam seama acum cam ce imagine are acum Panie prowler in mintea unora, pentru fapta eroica de a fi salvat de la dezastru unul din granzii Europei. Si de asemenea ne dam seama ( daca mai era nevoie de dovezi suplimentare) cum ne vad europenii lu' Peste pe noi, romanii...


UPDATE: Baiatul asta e obisnuit cu scandalurile pe care le provoaca. Vezi aici filmul cu unul dintre acestea si cu corectiile meritate pe care le-a primit penalul asta dupa un meci facut praf chiar la el acasa, in Polonia.

Oricum cineva trebuie sa stea de vorba si cu Kapetanos, pentru ca se pare ca flacaul are ceva probleme, (sa speram ca nu la...mansarda...) altfel nu se explica de ce a reusit ca in doua meciuri importante sa faca doua gafe care au intors jocul si scorul: in meciul cu Liverpool l-a "agatat" pe maimutoiul de Kirgyakos si s-a dat penalty, iar cu Napoli l-a plesnit (justificat, declara specialistii) pe alt circar, Santacroce.

30 septembrie 2007 - A încetat din viaţă David Ohanesian, interpret de operă de naţionalitate armeană (n. 1927)

La 26 septembrie 1898 s-a născut compozitorul George Gershwin, creatorul jazzului simfonic (m. 11 iulie 1937)

Rhapsody in Blue

C.T. Popescu: Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Cristian Tudor Popescu precizează că scrisoarea nu îi aparţine.

Publicat Miercuri, 22 septembrie 2010

LIVERPOOL - STEAUA 4-1

"Thank you Mr. Muniz Fernandez"

 or

 "Thanks to Mr. Muniz Fernandez"

sau

 circarul Kirgyakos 

(Κυργιάκος ακροβασία τσίρκο)

Steaua a inceput curajos un meci in care in mod categoric si de departe, Liverpool a fost favorita. Si s-a vazut asta in mod clar, mai ales in repriza a II-a, cand englezii au aratat cam ca un tavalug care atunci cand pornea spulbera totul in cale... In ansamblu spectacolul a fost excelent, chiar daca pe noi ne-a cam durut, mai ales pe final.

Formidabilul gol al lui Tanase avea sa fie uitat repede in repriza a doua cand (contro)versatul arbitru Muniz a vrut sa lase de inteles ca a fost pacalit de  un maimutoi din apararea englezilor (foto), care a aratat ca stie foarte bine lectia circului pe un teren de fotbal, simuland jenant un fault la contactul cu Kapetanos. Ce a urmat nu a fost greu de ghicit, pentru ca unei super echipe ca Liverpool ii este de ajuns un astfel de impuls pentru a iesi dintr-o situatie dificila. N-am inteles nici schimbarile facute la Steaua si nici continua aruncare a baloanelor in careu prin centrari la care englezii sunt maestri. Ilie ar fi trebuit sa stie asta, pentru ca de pe banca de rezerve se vede bine cum joaca adversarul (vorbeam de banca Stelei, nu a lui Tottenham sau WestHam...).
UPDATE: Uitati-va la mascariciul asta in ce hal cade. Inchipuiti-va un malac de aproape 2 metri si peste 100 kg cum se roteste in aer si da din maini si din picioare, exact cum faceau bufonii de la curtile regale de pe vremuri... Pai ca sa-l faca pe acest hipopotam sa se roteasca in aer in halul asta Kapetanos ar fi trebuit sa aiba muschii  lui Swartzenegger si tehnica lui Bruce Lee. Hai sa fim seriosi !...

16 septembrie 1957 - S-a născut Anca Parghel, indragita interpretă de jazz (m. 2008)

Anca Parghel-Brazil

La 14 septembrie 2008, actorul Ştefan Iordache a încetat din viaţă.

Magazinul de vise... Stefan Iordache

DAN SPATARU

2 octombrie 1939 - 8 septembrie 2004

Protestează şi generalii Armatei Române

Scrisoarea generalului locotenent (rez.) Gheorghe Emil Ciobanu către preşedintele României

"Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu

Domnule preşedinte,

Mă alătur celor care până acum v-au rugat, atenţionat, sfătuit şi chiar prevenit asupra umilinţei la care este supus, în continuare, personalul militar în rezervă şi retragere şi nu numai, din Armata României, ca urmare a apariţiei ordinului ministrului M101/2010 şi a documentelor de aplicare a diminuării pensiilor de serviciu pentru militari (Legea 119%2010 şi HG 735%2010).

Sunt absovent al Liceului Militar, Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri din Braşov , Academiei Militare, a unor cursurii postacademice, inclusiv al Cursului postacademic superior. În cei peste 40 de ani de carieră militară, am fost comandant de pluton, sef de stat major de divizion de rachete A.A., ofiţer în statul major al Trupelor de Artilerie şi Rachete Antiaeriene din C.A.A.T., primul comandant de regiment de rachete antiaeriene la Reşiţa, şef de stat major şi comandant al D. 34 Ap. A.A.T. şi comandant al Corpului 2 Aerian din Tmişoara, consilier al Ministrului Apărării Naţionale.

Declar public că nu sunt de acord cu recalcularea pensiei militare de serviciu. Ca militari de carieră nu am avut posibilitatea de a desfăşura diverse activităţi care sa ne asigure şi alte venituri la pensionare. În cariera militară am urmat fiecare o anumită cale, am îndeplinit anumite funcţii, cu atribuţii şi răspunderi pe care le-am onorat cu rezultate şi pentru care am fost retribuiţi. Pentru toate acestea beneficiem, conform legilor, aliniate principiilor generale care guvernează soldele şi pensile militare în majoritatea statelor euro-atlantice, de pensia militară de serviciu; proprietate, tot potrivit legilor.

La 1 Decembrie 2000, ... pentru merite excepţionale obţinute în organizarea şi pregătirea apărării naţionale... mi s-a conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în gradul de Comandor.

Nu vreau să bravez cu activitatea şi rezultatele obţinute în cariera mea militară. Ca mine, şi mai buni decât mine au fost şi sunt mulţi pensionari militari, mai în vârstă sau mai tineri. În acelaşi timp, mă plec cu pioşenie, alături de cei aproape 70.000 de pensionari militari (ar trebui şi împreună cu ... comandantul suprem) în faţa militarilor romăni care "...au făcut suprema jertfă..." pentru suveranitatea şi liniştea acestei ţări, pentru "...dăinuirea noastră aici, pe acest sfânt pământ", pentru democraţie şi libertate.