Recunosc, am crescut in plin comunism. Unii zic ca se vede si acum...
Parintii mei (Dumnezeu sa-i odihneasca!) au fost niste oameni echilibrati zic eu, si chiar daca au fost in acelasi timp si credinciosi si comunisti au reusit sa nu cada niciodata intr-una dintre extreme. Si-au facut datoria profesionala acolo unde au ales s-o faca si au avut grija sa nu se abata pe cat posibil de la acest drum. Si nu in ultimul rand, m-au crescut foarte echilibrat, avand grija sa nu ma indoctrineze in nici un fel.
In aceeasi idee se inscrie si conceptia mea de exemplu despre monarhie: n-am inteles niciodata de ce trebuie sa accept ca sa ma conduca cineva al carui principal merit este de a se fi nascut cu un anumit nume. In acelasi timp apreciez in mod deosebit faptele oricarui om care se dovedeste prin acestea un patriot luminat, deci si atunci cand respectivului i se adreseaza unii cu “alteta” sau “sire”. Consider ca un om trebuie sa fie apreciat numai prin ceea ce face si nu prin cum se numeste sau prin ce spune.
Recunosc ca inghesuiala din decembrie ’89 m-a prins cu o parere nu foarte buna despre familia regala care a condus Romania pana la venirea comunistilor. Nici evenimentele ulterioare nu au fost de natura sa-mi schimbe parerile. N-am inteles niciodata ce a facut ex-regele Mihai in toata perioada in care noi ne-am delectat cu comunismul... Sub ce forma a existat opozitia lui la ceeace indura poporul roman? De ce nu am remarcat vreo pozitie publica a domniei sale in acest context? In fine, dupa evenimentele din decembrie ’89, nu am inregistrat din partea ex-regelui decat niste incercari timide si smecheresti de a reveni in tara, pe fondul agitatiei create de niste babe isterice care chiar cred ca-l iubeau pe rege, insotite bineinteles de toata armata de oportunisti care se si vedeau sambelani, vistiernici, armurieri, paharnici sau mai stiu eu ce dregatori pe la o ipotetica curte regala.
In opozitie cu aaceasta situatie se situeaza Printul Paul de Romania si Printesa Lia, pe care i-am perceput ca pe niste oameni extrem de seriosi, intotdeauna echilibrati in declaratii, ponderati, educati si cu un evident “aer princiar”.
Am aflat zilele trecute ca Printul Paul de Romania si Printesa Lia si-au ales ca nasi ai copilului lor pe Traian Basescu. Parinte spiritual, deh... Aici a aparut marea mea dezamagire: toata conceptia mea se naruia in timp ce urmaream pe televiziuni spectacolul botezului princiar, in care dantuiau in aceeasi hora Printul Paul, presedintele Basescu, consoartele... Ce or fi gasit oamenii acestia la nasul ales nu-mi pot da seama! Ce sfaturi poate da un om ca Basescu unui Print? Banuiesc ca un Print trebuie sa fie un om cinstit, educat, sa aiba o cultura deosebita, sa vorbeasca frumos si corect, sa-i pretuiasca si sa-i respecte pe semenii sai, sa nu minta, sa nu fie razbunator, sa fie un adevarat prieten, sa nu fie oportunist, sa nu fure, sa nu fie ipocrit, deci ce sfaturi ar putea sa-i dea nasul ales? Basescu se afla deci, in incompatibilitate cu "functia" de nas pentru ca el nu poseda "de fel" competentele necesare...
Recunosc, am gresit! Am apreciat gresit niste oameni, numai dupa imaginea lor. Cum au apucat sa faca ceva au si aratat cine sunt in realitate.
Sper totusi sa-si dea seama intr-un tarziu de eroarea in care au intrat. Chestia este ca atunci vor trebui sa faca ceva pentru micul Print care, nu-i asa, va “deschide ochii pe nasul” actual...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu