STEAUA - NAPOLI 3-3

Marcin Borski, derbedeul european

Marcin Borski, punk europejskiej

Marcin Borski, punk europeo

Marcin Borski, European punk

Marcin Borski, punk européenne

Ne-a arbitrat cel mai mare derbedeu din Europa, un gunoi uman care a crezut ca face o chestie inteligenta, dar asta a fost numai in creierului lui chinuit de ticalosie  acuta si de prostie definitiva. Probabil ca mama natura mai da si rateuri, pentru altfel nu se explica faptul regretabil ca astfel de specimene traiesc printre noi si inca in mod liber, adica fara lesa...

Vazand el ca prin minutul 15 se ingroasa gluma, purtatorul ilegal de creier s-a gandit si a intreprins cu un zgomot inconfundabil si un miros pe masura, cateva actiuni demne mai curand de un spital de nebuni. L-a eliminat mai intai pe Kapetanos, la un contact care in mod sigur a fost precedat de provocari repetate ale lui Santacroce, dar bineinteles nesesizate de ipochimen. E, dar timpul trecea si creatura din spatele fluierului vedea cum o super-echipa poate fi invinsa de cineva din coada Europei. A fluierat faulturi si lovituri libere ca la circ, adica si cand a fost cazul, dar mai ales cand nu. Bomboana pe coliva  a fost insa prelungirea incredibila a meciului, efectiv pana cand italienii au reusit sa egaleze la 3, adica la aproape 10 minute de la scurgerea primelor 90. In felul asta toata lumea a fost multumita, adica toata lumea care conteaza: pacaliciul asta polonez, sefii lui de la UEFA, precum si prietenii lui italieni. Ne dam seama acum cam ce imagine are acum Panie prowler in mintea unora, pentru fapta eroica de a fi salvat de la dezastru unul din granzii Europei. Si de asemenea ne dam seama ( daca mai era nevoie de dovezi suplimentare) cum ne vad europenii lu' Peste pe noi, romanii...


UPDATE: Baiatul asta e obisnuit cu scandalurile pe care le provoaca. Vezi aici filmul cu unul dintre acestea si cu corectiile meritate pe care le-a primit penalul asta dupa un meci facut praf chiar la el acasa, in Polonia.

Oricum cineva trebuie sa stea de vorba si cu Kapetanos, pentru ca se pare ca flacaul are ceva probleme, (sa speram ca nu la...mansarda...) altfel nu se explica de ce a reusit ca in doua meciuri importante sa faca doua gafe care au intors jocul si scorul: in meciul cu Liverpool l-a "agatat" pe maimutoiul de Kirgyakos si s-a dat penalty, iar cu Napoli l-a plesnit (justificat, declara specialistii) pe alt circar, Santacroce.

30 septembrie 2007 - A încetat din viaţă David Ohanesian, interpret de operă de naţionalitate armeană (n. 1927)

La 26 septembrie 1898 s-a născut compozitorul George Gershwin, creatorul jazzului simfonic (m. 11 iulie 1937)

Rhapsody in Blue

C.T. Popescu: Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Cristian Tudor Popescu precizează că scrisoarea nu îi aparţine.

Publicat Miercuri, 22 septembrie 2010

LIVERPOOL - STEAUA 4-1

"Thank you Mr. Muniz Fernandez"

 or

 "Thanks to Mr. Muniz Fernandez"

sau

 circarul Kirgyakos 

(Κυργιάκος ακροβασία τσίρκο)

Steaua a inceput curajos un meci in care in mod categoric si de departe, Liverpool a fost favorita. Si s-a vazut asta in mod clar, mai ales in repriza a II-a, cand englezii au aratat cam ca un tavalug care atunci cand pornea spulbera totul in cale... In ansamblu spectacolul a fost excelent, chiar daca pe noi ne-a cam durut, mai ales pe final.

Formidabilul gol al lui Tanase avea sa fie uitat repede in repriza a doua cand (contro)versatul arbitru Muniz a vrut sa lase de inteles ca a fost pacalit de  un maimutoi din apararea englezilor (foto), care a aratat ca stie foarte bine lectia circului pe un teren de fotbal, simuland jenant un fault la contactul cu Kapetanos. Ce a urmat nu a fost greu de ghicit, pentru ca unei super echipe ca Liverpool ii este de ajuns un astfel de impuls pentru a iesi dintr-o situatie dificila. N-am inteles nici schimbarile facute la Steaua si nici continua aruncare a baloanelor in careu prin centrari la care englezii sunt maestri. Ilie ar fi trebuit sa stie asta, pentru ca de pe banca de rezerve se vede bine cum joaca adversarul (vorbeam de banca Stelei, nu a lui Tottenham sau WestHam...).
UPDATE: Uitati-va la mascariciul asta in ce hal cade. Inchipuiti-va un malac de aproape 2 metri si peste 100 kg cum se roteste in aer si da din maini si din picioare, exact cum faceau bufonii de la curtile regale de pe vremuri... Pai ca sa-l faca pe acest hipopotam sa se roteasca in aer in halul asta Kapetanos ar fi trebuit sa aiba muschii  lui Swartzenegger si tehnica lui Bruce Lee. Hai sa fim seriosi !...

16 septembrie 1957 - S-a născut Anca Parghel, indragita interpretă de jazz (m. 2008)

Anca Parghel-Brazil

La 14 septembrie 2008, actorul Ştefan Iordache a încetat din viaţă.

Magazinul de vise... Stefan Iordache

DAN SPATARU

2 octombrie 1939 - 8 septembrie 2004

Protestează şi generalii Armatei Române

Scrisoarea generalului locotenent (rez.) Gheorghe Emil Ciobanu către preşedintele României

"Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu

Domnule preşedinte,

Mă alătur celor care până acum v-au rugat, atenţionat, sfătuit şi chiar prevenit asupra umilinţei la care este supus, în continuare, personalul militar în rezervă şi retragere şi nu numai, din Armata României, ca urmare a apariţiei ordinului ministrului M101/2010 şi a documentelor de aplicare a diminuării pensiilor de serviciu pentru militari (Legea 119%2010 şi HG 735%2010).

Sunt absovent al Liceului Militar, Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri din Braşov , Academiei Militare, a unor cursurii postacademice, inclusiv al Cursului postacademic superior. În cei peste 40 de ani de carieră militară, am fost comandant de pluton, sef de stat major de divizion de rachete A.A., ofiţer în statul major al Trupelor de Artilerie şi Rachete Antiaeriene din C.A.A.T., primul comandant de regiment de rachete antiaeriene la Reşiţa, şef de stat major şi comandant al D. 34 Ap. A.A.T. şi comandant al Corpului 2 Aerian din Tmişoara, consilier al Ministrului Apărării Naţionale.

Declar public că nu sunt de acord cu recalcularea pensiei militare de serviciu. Ca militari de carieră nu am avut posibilitatea de a desfăşura diverse activităţi care sa ne asigure şi alte venituri la pensionare. În cariera militară am urmat fiecare o anumită cale, am îndeplinit anumite funcţii, cu atribuţii şi răspunderi pe care le-am onorat cu rezultate şi pentru care am fost retribuiţi. Pentru toate acestea beneficiem, conform legilor, aliniate principiilor generale care guvernează soldele şi pensile militare în majoritatea statelor euro-atlantice, de pensia militară de serviciu; proprietate, tot potrivit legilor.

La 1 Decembrie 2000, ... pentru merite excepţionale obţinute în organizarea şi pregătirea apărării naţionale... mi s-a conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în gradul de Comandor.

Nu vreau să bravez cu activitatea şi rezultatele obţinute în cariera mea militară. Ca mine, şi mai buni decât mine au fost şi sunt mulţi pensionari militari, mai în vârstă sau mai tineri. În acelaşi timp, mă plec cu pioşenie, alături de cei aproape 70.000 de pensionari militari (ar trebui şi împreună cu ... comandantul suprem) în faţa militarilor romăni care "...au făcut suprema jertfă..." pentru suveranitatea şi liniştea acestei ţări, pentru "...dăinuirea noastră aici, pe acest sfânt pământ", pentru democraţie şi libertate.

ILARION CIOBANU

28 octombrie 1931 - 7 septembrie 2008

EUGEN BARBU

20 februarie 1924 - 7 septembrie 1993