Actualitatea clasicilor: Cristian Tudor Popescu
"Sentimentul romanesc al fiintei in gip
Autor: Cristian Tudor POPESCU
2 august 2004
De la Dacia neagra cu numar mic la gip. Iata una dintre sintezele posibile ale chenzinei de ani trecuti de la Ceausescu incoace. "Lumea buna" de pe vremuri tinea si ea sa-si afiseze distanta fata de "guvizi" (apud Sechelariu), dar o facea doar prin culoare si numar, Dacia era tot Dacie. Intr-o ciocnire frontala aveau sanse egale sa dea ortul popii si activistul, si securistul, si amarasteanul. Acum, cand o consoarta de senator se repede cu gipanul lansat la 140 km/h direct intr-o Dacie nevinovata, care circula regulamentar, fara sa deranjeze pe nimeni, nefericitii din Dacie mor ca puii de gaina, iar madam senator scapa cu ceva fracturi. De ce intra madam senator berbeceste in cine se nimereste? De ce nu numai burdihane cu trei randuri de gusi, cu barba sau fara, fac partie imprejur la volanul gipanului, dar si dudui subtiri, blondute, rujate intens, sunt fiare cand au sub buci un 4x4? Este vorba de sentimentul romanesc al fiintei in gip. Vehiculul asta e inalt si greu. Te sui si te uiti de sus la gandacii care misuna in trafic. Sasiul e ranforsat cu drugi de otel, bara de protectie din fata arata mai degraba ca un pinten de atac, ai superfrane, airbaguri, poti sa prinzi 140 km/h doar gadiland nevrotic pedala de acceleratie. Te simti ca un tanchist dand iama in infanteristi. Ti se pare de bun simt ca toata lumea sa fuga din calea ta. Claxonezi ca la incendiu, clipai din faruri si bagi viteza. Gipul nu simte gropile si abia salta trecand peste trupuri. La urma urmei, fraierii facuti terci, altfel destinati unei morti anonime, ar trebui sa se simta onorati ca au fost calcati de un cauciuc Dunlop sau Michelin apartinand masinii familiei unui senator - ca acei paria indieni care se lasau striviti de carul festiv Juggernaut pentru a se reincarna intr-o casta superioara. La televizor, toata stabimea politico-afacerista a zilei, de la stanga la dreapta, se arata adanc preocupata de soarta celor multi si nefericiti. Toti vorbesc numai de proiecte sociale, de altruisme generale, de omul necajit care trebuie musai ajutat. Umanisti, filantropi, facatori de bine, pomanageri, sfinti, asta sunt mai-marii nostri pana se suie in gip. Dupa aceea, pe sosele, avem imaginea adevarata a bestiilor feudale sub care traim. Gipul e armura si calul inzauat din inaltul caruia baronul se uita la iobagii buluciti in praf. Si pe urma se duce si vorbeste de solidaritate sociala si de spiritul comunitar european care trebuie sa ne anime. Tot auzim si vedem ca societatea romaneasca s-a polarizat, ceea ce e adevarat, dar polarizarea se face nu numai dupa avere. Gipul inseamna, desigur, cateva zeci de mii de euro, inseamna un consum enorm si inutil de petrol pe suta de km pentru a transporta una sau doua persoane. In superbogata America exista pe autostrazi un culoar, lipit de axul drumului, numit HOV - High Occupancy Vehicles. Pe el au dreptul sa circule, cu viteza mai mare, numai vehiculele cu mai mult de trei persoane in cabina - se incurajeaza astfel asocierile intre proprietarii de masini, rezultand economie de combustibil si mai putina poluare. La noi inseamna o adevarata gherila urbana sa-i impiedici pe smecherii cu bani sa dea buzna in parcurile publice fiecare la volanul gipului sau. Romania se polarizeaza si in functie de caracterul oamenilor in umilitori si umiliti. Apar tot mai multi insi care nu se simt cu adevarat bine decat umilindu-i pe cei din jur, avand ce nu au ei, permitandu-si ce nu-si permit cei multi. Umilitorii se hranesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalti. Ei nu se simt mari decat daca reusesc sa-i faca pe altii sa se simta mici. Averea devine in primul rand un mijloc de a umili. Si, iata, de a ucide. Poate asta e cheia votului din acest an electoral pe care domnii politicieni, atat de la Putere, cat si din Opozitie, n-au inteles-o: mai mult decat un vot impotriva saraciei sau coruptiei, un vot impotriva umilintei."
