(foto: http://punctulpeignat.ro/a-murit-catalin-neagu-tobosarul-de-la-timpuri-noi-dumnezeu-sa-il-odihneasca/
Cand am citit intr-un jurnal stirea ca Toby Neagu, fostul baterist al trupei "Timpuri noi" a murit in urma unui infarct mi-am zis ca poate nu e real, poate este vreo farsa in stilul in care se fac acum, adica fara nici o limita a bunului simt. Am recitit articolul si in timp ce parcurgeam randurile despre nefericita veste, mi se derula in minte un film cu un singur personaj ...
Povestea incepea la inceputul anilor '90, cand unul dintre cei mai buni studenti ai Facultatii de Metalurgie a venit la mine in birou si pret de vreo 2 ore am avut o discutie absolut agreabila, discutie care se intindea de la oameni si viata lor, pana in lumea pragmatica a metalelor si a rostului lor pe pamant. Sa nu uitam ca acestea se petreceau in perioada de cautari si, vai, sperante, de dupa decembrie 1989, cand astfel de subiecte pareau cat se poate de justificate.
Interlocutorul meu tocmai termina printre primii Facultatea de Metalurgie si nu parea prea preocupat de faptul ca in domeniul pe care il studiase nu existau perspective. Si de aceasta data, ca si cu alte ocazii, mi-a dovedit ca este un om cu o cultura deosebita si cu o educatie pe masura, dar mai ales cu o inteligenta sclipitoare, conditii care i-au permis sa termine facultatea "la pas" si cu rezultate excelente. Ne-am despartit atunci pe holul de la etajul unu al Catedrei de Metalurgie Fizica, dupa ce, vesnic nelinistit, tocmai imi impartasise o idee de-a lui despre un utilaj cu cateva imbunatatiri absolut spectaculoase.
Povestea incepea la inceputul anilor '90, cand unul dintre cei mai buni studenti ai Facultatii de Metalurgie a venit la mine in birou si pret de vreo 2 ore am avut o discutie absolut agreabila, discutie care se intindea de la oameni si viata lor, pana in lumea pragmatica a metalelor si a rostului lor pe pamant. Sa nu uitam ca acestea se petreceau in perioada de cautari si, vai, sperante, de dupa decembrie 1989, cand astfel de subiecte pareau cat se poate de justificate.
Interlocutorul meu tocmai termina printre primii Facultatea de Metalurgie si nu parea prea preocupat de faptul ca in domeniul pe care il studiase nu existau perspective. Si de aceasta data, ca si cu alte ocazii, mi-a dovedit ca este un om cu o cultura deosebita si cu o educatie pe masura, dar mai ales cu o inteligenta sclipitoare, conditii care i-au permis sa termine facultatea "la pas" si cu rezultate excelente. Ne-am despartit atunci pe holul de la etajul unu al Catedrei de Metalurgie Fizica, dupa ce, vesnic nelinistit, tocmai imi impartasise o idee de-a lui despre un utilaj cu cateva imbunatatiri absolut spectaculoase.
Apoi, timp de ani buni l-am mai intalnit, pe fuga, de cateva ori, prin orasul aglomerat si innebunitor. De mai multe ori "l-am intalnit" fugitiv in secvente pe la vreo televiziune care indraznea sa transmita cate ceva cu nonconformista trupa "Timpuri noi".
"Filmul" se incheie cu a doua secventa, care se desfasoara la cabana Balea Lac, parca intr-un loc ales de Catalin pentru niste ipotetice filmari. Studentul de altadata era acum un barbat de vreo 40 de ani, dar parca si mai rebel decat in studentie, cu coafura lui originala, cu un aer de-a dreptul scandinav, care, nu stiu de ce, ma ducea cu gandul la Ian Anderson si, in orice caz, o aparitie care nu te invita sa te apropii ... Bucuria revederii a fost pentru mine extraordinara si intr-o ora ne-am reactualizat amintirile, parca continuand discutia intrerupta pe holul de la etajul unu al Catedrei ... Ne-am despartit fara prea multe formalitati, cu urari scurte si clare, aproape ingineresti ...
Peste vreo 5 ani aveam sa citesc intr-un jurnal stirea ca Toby Neagu, fostul baterist al trupei "Timpuri noi" a murit in urma unui infarct ...
Dumnezeu sa te odihneasca, Cataline !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu