Lucian Grigorescu CASE LA MEDGIDIA

Aventura Dr. Elsie Inglis si a echipei sale, la Medgidia

Un fapt interesant din istoria Medgidiei se leaga de evenimentele desfasurate in primul razboi mondial, in centrul Dobrogei, unde se stie ca alaturi de ostasii romani si-au varsat eroic sangele si militarii unei divizii sarbe. Curajul si eroismul acestora au fost evocate in marmura alba a Monumentului eroilor sarbi, de la Medgidia si sunt omagiate in fiecare an printr-o emotionanta ceremonie .

Ce se cunoaste mai putin, este faptul ca in acea perioada a razboiului, in Medgidia si-a desfasurat activitatea o unitate speciala medicala, numita Scottish Women's Hospitals (SWH) si condusa de Dr. Elsie Inglis, o adevarata eroina a medicinei britanice de urgenta din timpul primului razboi mondial (https://en.wikipedia.org/wiki/Elsie_Inglis).

In contextul in care Germania deplasase in zona Bucurestilor 8 divizii si controla autoritar traficul pe linia ferata Bucuresti-Constanta, se inregistrau pierderi enorme in randul fortelor Antantei. In aceasta situatie, unitatea SWH condusa de Dr. Elsie Inglis a primit ordinul sa se deplaseze de la Odesa la Medgidia, pentru a organiza o unitate medicala de interventie, care sa deserveasca acea zona a frontului.

Pe 24 septembrie 1916, escortat de 36 de ofiteri si soldati sarbi, spitalul de campanie a inceput deplasarea din Odesa spre Medgidia, in zona comandamentul militar rus din zona Dobrogea. Prima etapa a calatoriei cu trenul, pana la Reni, deși într-o zi normală ar fi durat șase oră, a luat in conditiile specifice razboiului - trei zile și patru nopți. Dupa inca o etapa de trei zile, spitalul de campanie a ajuns în cele din urmă în Medgidia pe data de 30 septembrie seara la 23:00. 

Unitatea era formata din 76 de femei, ceea ce înseamnă medici generaliști, un radiolog, un farmacist, 17 asistente medicale, 16 infirmieri, bucătari și spălătorese, plus o subunitate de transport - ambulanțe și camioane. Comandantul unitatii medicale, Dr. Elsie Inglis, a hotarat ca sa se instaleze doua spitale de campanie,unul la Medgidia si celalalt la "Bülbül Mic" (Ciocarlia de Jos).

Programul de zi cu zi a femeilor medicale din SWH-Dobrogea este foarte interesant, și suntem norocoși că asistenta medicala Yvonne Fitzroy il descrie în jurnalul ei: trezirea la 6:00; micul dejun la ora 7:00 ; la 07:30 apelul si inspectia corturilor; 07:45 începutul zilei de lucru; la 11:30  o gustare, urmată de masa de prânz la 12:30; Ceaiul a fost servit între 15.15 si16.00 și cina la 20:00. Femeile isi puteau lua până la 3 ore libere în fiecare zi, dar acest lucru desigur, depinzand de numarul de pacienti aflati in grija lor.

Dupa numai 3 saptamani de la sosirea la Medgidia, pe fondul unei puternice ofensive a fortelor germano-austro-bulgare, fortele Antantei au decis retragerea.  

În haosul provocat de retragerea aliatilor, Dr. Elsie Inglis a căutat să rămână în Medgidia cât mai mult timp posibil. Chiar dacă ordinul de retragere a impus o evacuare generală pe 26 octombrie 1916 la 05:30, ea a intarziat deplasarea aproape 6 ore. La ora 14:00 femeile din SWH au participat la serviciul religios, în timp ce mai mulți refugiați și soldați în retragere puteau fi văzut pe drumuri. În cele din urmă, în după-amiaza respectiva, pacientii cu rani foarte grave (inclusiv cei care sufereau de dizenterie), au fost luati cu trenul, restul personalului deplasandu-se cu o mașină de personal militar, 5 dintre asistente medicale in ambulanță, și alte 7 au fost luate într-un camion rusesc, împreună cu echipamentele medicale din spital.

Acesta a fost momentul incheierii aventurii eroice a  Scottish Women's Hospital-Dobrogea, un episod ramas pe nedrept in umbra istoriei.

(Sursa: http://wwww.scipio.ro/documents/44725/448202/06.+Costel+Coroban.pdf)

Traditii musulmane la nasterea copilului, in zona Medgidia

"În cazul musulmanilor existau o serie de acte premergătoare ce ofereau cuplului şansa de a avea copii. Un copil ridica voalul de pe faţa miresei cu un făcăleţ, în prima ei zi în casa mirelui în Bazargic, iar mirele şi mireasa din Lumina se rugau în camera nunţii să le dea Allah copii. Femeile presupus sterile cereau sfatul hogii şi primeau uneori o amuletă purtată în timpul rugăciunilor la mormintele şi cavourile sfinţilor musulmani.
În timpul naşterii soţul părăsea odaia, permițând ulterior moaşei să rostească fraza „dacă vrei să-ţi spun, trebuie să-mi dai cutare lucru”, obicei recompensat cu păsări de curte, haine sau bani (Medgidia). Cordonul ombilical se tăia aproape de abdomen la turcii nogai, zona respectivă fiind acoperită cu leacuri din ierburi. Buricul era cu legat cu o fâşie de pânză în paralel cu rostirea de rugăciuni la Medgidia, iar placenta şi cordonul se îngropau lângă pragul casei pentru a aduce noroc.
După naştere pielea era presărată cu sare, asemănător armenilor şi spălată cu un amestec de gălbenuş de ouă, apă şi zahăr ce simbolizau puterea, curățenia și dulceața. În cea de-a 40 zi femeia şi copilul erau spălați conform rânduielilor rituale cu apă sfinţită în care se puneau cojile a patruzeci de ouă.
Credințele magice persistau nestingherite în comunitățile musulmane dobrogene și se împleteau cu riturile religioase. Femeia şi copilul erau însoțiți mereu pentru a fi feriţi de zâne (Peri), duhurile rele, diavol (cin – şeytan) şi fiinţe mitologice ca Vrăjitoarea Roşie (Albasti) sau Piticul cel rău (kaiş ayak).

Punerea numelui implica o altă ceremonie în care hogea rosteşte de trei ori chemarea la rugăciune în urechea dreaptă a copilului, bunicii îl numesc și hogea îl strigă la urechea noului născut. Este interesant obiceiul celor două nume la turcii nogai, unul este cel oficial, înregistrat în acte, celălalt este un nume secret care este folosit doar în familie”, practică magică specifică şamanismului ce interzice dezvăluirea numelui secret pentru ca duşmanii sau duhurile să nu aibă puterea de a te controla."

(Sursa: Viaceslav Kuşnir, Cultura tradiţională a ucrainenilor din Dobrogea, Ed. Hermes, Odessa, 2002, p. 33 – 35. Lucrarea se găseşte în formă xeroxată la Biblioteca Judeţeană Tulcea şi citatele reflectă paginaţia respectivă.)

Structura etnica a populatiei Medgidiei, in 1912