DERBY DE O REPRIZA
Am urmarit un derby in care s-a jucat fotbal numai in prima repriza, atunci cand cele doua echipe s-au preocupat sa joace, sa atace, sa arate ce pot, cu un plus pentru Dinamo, in comparatie cu ce ne-a aratat in ultimele cinci meciuri. In timp ce pentru Dinamo meciul a aratat ce fiind unul capital, pentru Steaua a parut un meci obisnuit, cel putin din punct de vedere al motivatiei.
Au fost atacuri pe contre, au fost si trei goluri, doua penalti-uri acordate pentru Dinamo si doua penalti-uri neacordate, cate unul pentru fiecare echipa, dar oricum prima repriza a fost spectaculoasa si de un nivel care se poate intalni la orice derby din vest.
Doua gafe inexplicabile ale apararii noastre au facut ca scorul sa se intoarca in favoarea lui Dinamo, care primeste, iata, un ajutor nesperat din partea rivalilor de-o viata. S-a vazut clar ca fara aceste "cadouri" Dinamo n-ar fi marcat nici pana la viitoarea aniversare a incendierii unor scaune de plastic in Ghencea (!).
La pauza Dinamo a facut o schimbare extrem de importanta, intre Andone si Cartu, pentru ca ce-am vazut in cele 45 de minute, l-ar face invidios pana si pe inventatorul "autobazei". Dupa cateva secvente ale televiziunii ne-am prins ca schimbarea presupusa nu s-a efectuat si atunci am inteles ca la scoala de antrenori pe care Andone a facut-o in Olanda se preda si lectia "Utilizarea rationala a timpului de joc ramas, prin parcarea autocarului intre cele doua bare, lasarea schimbatorului la "punctul mort" si actionarea la maximum a franei de mana". Probabil ca Andone a fost foarte atent la lectia asta, pentru ca i-a iesit f.f.bine. Este adevarat ca si profilul fotbalistului roman se "pliaza" cu mare talent pe o astfel de tactica, mai ales cand mai are de jucat "doar" 45 de minute si conduce cu 2 la 1. Pe langa o aparare cvasipermanenta cu cel putin 7-8 jucatori, baietii in rosu au dovedit reale cunostinte de fotbal, prin: trageri de timp, antijoc, parlamentari cu arbitrul, retragerea baietilor de mingi, simulari de fault si vaicareli penibile.
Una peste alta, chestia este ca istoria nu va retine decat scorul partidei si cu asta - basta. Dinamo a castigat pentru ca a reusit sa transforme cele doua penalti-uri pe care a apucat se le vada si micutul Avram, chiar daca Steaua a aratat clar mai mult fotbal si deschidere in joc.
Nu am inteles de ce Lacatus l-a scos pe Nicolita atunci cand l-a introdus pe Kapetanos, Banel fiind singurul capabil sa-i puna mingea pe cap grecului. De asemenea n-am inteles de ce a ramas aproape tot meciul in teren Iulian Apostol, care parea din alt film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu